Dor de albastru...

Trec anii pe neobservate, brazdandu-ne chipurile si
colbuindu-ne tamplele cu tristeti, si mi-e din ce in
ce mai dor de Maestrul, de Omul, de Prietenul generatiei
mele "in blugi�, mi-e dor de Poetul frumos la chip si la
suflet, de voinicul cu ochi minunati, albastri, in care
aduna si fulgere, si stele, de glasul lui reverberand
incantatii magice din adancuri de vremi.
Mi-e dor de Omul Liber, care-si declara si clama, cu
patima, si cu glas inalt, trairile, ca un barbat adevarat ce
se afla, reinvatandu-ne lectia despre demnitatea si
frumusetea sentimentelor mari, profunde si definitive,
singurele care ne asaza alaturi de zei, dand consistenta
visului si motivatie existentei noastre diurne.
Mi-e dor de inaltul dureros al iubirilor sale totale, pana
la scrum mistuindu-se pe pragul sperantelor cel mai adesea
ucise: "In noaptea despartirii dintre noi/ Copacii cad pe
drum din doi in doi, / In ochi ma bate viscolul cainesc/ Si
am venit sa-ti spun ca te iubesc.// Probabil drumul meu va
duce-n iad/ Ma-mpiedic de o lacrima si cad/ Si iar adorm,
si iar mi-e dat un vis/ Ca biata cifra doi s-a sinucis.// Si de
atata viscol vestitor/ Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor,/ Ca
tineri am intrat, si cu ce rost/ Si ce batrani iesim din tot
ce-a fost.// (...)// Dar nu pentru a-ti spune ca e rau/ Am dat
cu bulgari mari in geamul tau,/ Ci ca sa stii, in viscolul
cainesc,/ Ca plec, si mor, si plang, si te iubesc.�... "Ce daca
vine primavara/ Atata iarna e in noi/ Ca martie se poate duce/
Cu toti cocorii inapoi/ In noi e loc numai de iarna/ Vom ingheta
sub ultim ger/ Orbecaind pe copci de gheata/ Ca un stingher
spre alt stingher.�... "Aud un pian prin zapezi cristaline/ Si
nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine/ Chopin � un concert de
pian oarecare/ Si calea e lunga si noaptea e mare.�
"E noapte si e frig, seniori�, clama candva Laurentiu Fulga.
E noapte, intr-adevar, si frigul aciuat prin ungherele sufletelor
din ce in ce mai goale ne ademeneste cu amorteala-i vicleana.
"Albastru-ndoliat�, scria Adrian Paunescu la inaltarea la cer
a genialului pictor Sabin Balasa, si el, iata, intrat in conul de
umbra al uitarii contemporanilor: "... In deficitul de albastru/
Al unei lumi cu pumnii stransi,/ Era nevoie de seninul,/ Cu
mari, cu nimfe si cu manji.// Era albastrul dinspre dangat,/
Cand bate clopotul in cer,/ Era accentul trist al marii,/ Cand
marile corabii pier.// Era lumina din privirea/ Discipolului
muribund,/ Cand moare-n temnita profetul/ Si ceilalti faptul il
ascund.// ...// Ne-am saturat de-atata noapte/ Si ni se face dor
de zi,/ Sa-nsamantam in noi albastrul,/ Spre-a nici nu mai
putea muri.// ...// Si-n toata negura murdara,/ Ca-ntr-un reinviat
pariu,/ Ce ochi albastri are cerul,/ Ca semn ca Dumnezeu e
viu.// Sunt rastigniti aceiasi ingeri/ Intre femeie si barbat,/ In
veac de promiscuitate/ Si de albastru-ndoliat.�
Si totusi... "exista iubire/ Si totusi exista blestem�... Cel
"vinovat de iubire� este condamnat la... "Iubire silnica pe viata�.
A lui, a mea, a noastra...: "...Eu o iubesc. Vitralii de cenusa,/
Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,/ Si cheia singura se-nvarte-n
usa/ Singuratate spre a-i da si groaza.// M-au condamnat juratii
mei de gheata/ La o iubire silnica pe viata�.
"Un stingher/ alt stingher/ nu pot face doi./ Geru-i ger,/
Leru-i ler/ Fara noi�.
Vor trece ani si ani, si alte generatii vor incarunti, dar niciodata
tamplele superbei Poezii a lui Adrian Paunescu.
"Dor ne e de dumneavoastra/ Ca unui zid de-o fereastra...�

Lasă un comentariu