UNIVERS CULTURAL

STEFAN BACIU AL LUMII

Prin sonoritatea sa, am asimilat,
in copilarie, Honolulu cu un
posibil capat al lumii. Descoperind,
peste ani, ca un scriitor
roman traieste in exil in acest
"capat al lumii�, i-am scris si, nu
mica mi-a fost mirarea cand, din
indepartatul Hawaii, Stefan Baciu,
poet, eseist, memorialist, ziarist,
critic de arta, traducator, diplomat,
profesor universitar, se
intoarcea acasa, prin poemele,
cartile, revistele sale.
Nascut la Brasov, la 29 octombrie
1918, ca fiu al lui Ioan Baciu,
profesor, si al Elisabetei Baciu,
casnica, Stefan Baciu a urmat
cursurile la Liceul "Andrei Saguna�
din Brasov, avandu-i ca profesori
pe Emil Cioran (la Logica si
Filozofie), Octav Sulutiu (limba
franceza), Ioan Baciu - tatal
poetului (limba germana).
Debuteaza in anul 1933, in
revista "Raboj�, cu poezia "Eu�,
care ii apare tradusa in limba
germana in revista "Klingsor�, in
acelasi an.
Pentru volumul sau de debut,
"Poemele poetului tanar�,
primeste in anul 1935, la varsta
de 17 ani, "Premiul scriitorilor
tineri� al "Fundatiilor regale�.
Intre anii 1937-1941, urmeaza
cursurile Facultatii de Drept a Universitatii
din Bucuresti, luandu-si
licenta in Drept in anul 1941.
In perioada 1938-1946, este
redactor la reviste din Bucuresti,
ca "Universul literar� (unde se
ocupa de rubrica "Cantece noui�,
unde debuteaza, printre altii,
St. Aug. Doinas si Ion Caraion),
"Gandirea�, "Rampa�, "Bis�,
"Arta noua� etc.
In aprilie 1945, se casatoreste
cu Mira Simian.
In octombrie 1946, pleaca,
impreuna cu sotia sa, in Elvetia,
ca atasat de presa al Legatiei
Romaniei de la Berna. Colaboreaza
la reviste literare din Elvetia.
Din 1948, demisionand din
postul de consilier de presa pe
langa Legatia Romaniei din Berna,
s-a stabilit mai intai la Rio de
Janeiro (Brazilia), unde a devenit
chiar cetatean de onoare al
orasului. La Rio de Janeiro, este
redactor la un important ziar,
�Tribuna de Imprensa�. Despre
aceasta perioada din viata sa,
Stefan Baciu a scris o carte
intitulata �Lavradio 98� (1982),
devenit un adevarat best-seller.
De la Rio de Janeiro a plecat la
Seattle, ca profesor, apoi s-a stabilit
in insulele Hawaii, la Honolulu.
A calatorit in mai multe tari ale
continentului sud-american, America
Centrala si zona Caraibelor: Argentina,
Nicaragua, Peru, Guatemala,
Venezuela, Costa-Rica, Santo
Domingo, San Salvador, Honduras,
Mexic, Cuba, Haiti etc.
Profund cunoscator al literaturii
latino-americane, Stefan Baciu este
autorul a doua importante antologii:
�Antologia poeziei latino-americane�
(2 volume, 1974) si �Antologia poeziei
surrealiste latino-americane� (1981).
Profesor (1962 � 1964) de literatura
braziliana la Universitatea Washington,
Seatle, din 1964 s-a stabilit in Honolulu,
fiind profesor de literatura braziliana
si civilizatie hispano � americana la
Universitatea din Hawaii.
Stefan Baciu este autorul a peste
o suta de volume de poezie, memorialistica,
eseistica, traduceri si a
peste 5.000 de articole si studii,
aparute in presa romana, germana,
franceza, latino-americana, nordamericana,
elvetiana.
Dintre titlurile cartilor de poezie
publicate, mentionez: Poemele
poetului tanar, 1935 � Bucuresti
(Premiul Fundatiilor Regale si al
Societatii Scriitorilor Romani),
Poeme de dragoste, 1936 � Oradea,
Micul dor, 1937 � Brasov, Drumet in
anotimpuri, 1939 � Iasi, Cautatorul
de comori, 1939 � Bucuresti, Cetatea
lui Bucur, 1940 � Bucuresti, Lanterna
magica (in colaborare cu Traian
Lalescu), 1941 � Bucuresti, Analiza
cuvantului dor, 1951 � Sierras de
Cordoba, Poemele poetului pribeag,
1963 � Mexico, Ukulele, Ingerul
malagambist in insula Oahu 1967 �
Madrid, Poemele poetului singur
1979 � Honolulu, Peste o mie de
catrene... 1980 � Honolulu si 1991 �
Bucuresti, 1994 � Brasov.
Memorialistica sa include volumele:
Franctiror cu termen redus,
1968 � Honolulu, Sub Tampa in
Honolulu, 1973 � Honolulu, Mira, 1979
� Honolulu, Praful de pe toba.
Memorii 1918-1946, 1980 � Honolulu.
Publicistica lui consta in mii de
articole, risipite in publicatii latinoamericane.
A tiparit timp de 30 de ani revista Mele.
In America latina s-a dovedit si un
neostoit promotor si animator al
ideilor miscarii suprarealiste, pe
care si le-a sustinut atat in presa,
cat si la manifestari stiintifice �
congrese, conferinte � la care a
participat.
A murit la Honolulu, la 6/7 ianuarie
1993 (Ziua de Boboteaza in Honolulu,
respectiv, ziua de Sf. Ion in Romania),
departe de tara si cu visul de a o
revedea, neimplinit. S-a stins din
viata in timp ce vorbea cu sora sa
din Bucuresti, la telefon.
Stefan Baciu a fost �Cetatean de
onoare� al orasului Rio de Janeiro,
�Consul de Bolivia� in HonoluluHawaii, �Profesor Emeritus� al
Universitatii din Honolulu-Hawaii.
In anul 1991 i s-a decernat
Decoratia de Onoare a Meritului
Cultural cu grad de Comandor de
catre Ministerul Educatiei si Culturii
din Bolivia.
Din 1996, este �Cetatean de
Onoare� - Post-mortem- al Nadesului.
In 2003 a fost fondata Casa
memoriala "Stefan Baciu� din Brasov,
str. Dr. Gheorghe Baiulescu nr. 9,
inaugurata in 21 iunie 2006.
Casa Memoriala �Stefan Baciu�
a fost fondata in anul 2003, prin
donatia familiei Baciu, finalizata prin
dr. Ovidiu Margineanu, cumnatul
literatului.
Cladirea (demisol, parter si etaj) a
fost construita in anii 1930 - 1931
(arh. Coloman Halasz) de catre prof.
Ioan Baciu, tatal poetului.
Casa adaposteste peste 5.800 de
documente apartinand familiei
Baciu: prof. Ioan Baciu, tatal,
Elisabeta Baciu, mama, Ioana Baciu
Margineanu � sora, Ovidiu Margineanu,
cumnat, Stefan Baciu, prof. Mira
Simioan Baciu, sotie, peste 3.600
carti, obiecte, mobilier Biedermeyer.
N. BACIUT

Dupa douazeci de ani

In 2013, la 6 ianuarie, s-au
implinit douazeci de ani de la
moartea �poetului de la capatul
lumii�.
In primii ani de studentie, aflat
in cautarea unui pseudonim (am
si semnat cateva texte cu numele
Nicolae Modora), un critic
clujean mi-a sugerat ca ar fi
potrivit numele de Nicolae Baciu,
mai ales ca exista un poet roman,
Stefan Baciu, care traieste in exil.
Asa am aflat de Stefan Baciu,
ca apoi, dupa terminarea facultatii
si integrarea in redactia
revistei "Vatra� de la TarguMures, incercarile mele de a
ajunge la Stefan Baciu sa fie
incununate de succes. Imi scria,
imi trimitea revista sa, �Mele� (pe
care o realiza singur, asa cum m-am
trezit eu facand revista �Vatra
veche�), imi trimitea poezii, pe care
le-am publicate in �Vatra�, iar dupa
1990, mi-a si raspuns la intrebarile
pe care i le-am trimis, cu multa
solicitudine.
Imi expediase inainte volumul
sau, �Poemele poetului tanar�,
cartea sa de debut din 1935, cu
dedicatia �Pentru Vatra si criticul
ei literar, o tinerete brasoveana
reinviata la Honolulu�. Era o editie
noua, la cincizeci de ani de la
aparitia primeia, cu o insemnare
autografa a lui Al. Rosetti: �Stefan
Baciu, Poemele poetului tanar,
Bucuresti, 1935.
Dupa 50 de ani, florile lui Stefan
Baciu si-au pastrat fragezimea�.
As spune ca si dupa 78 de ani ele
si-au pastrat fragezimea, desi
posteritatea lui Stefan Baciu nu e la
inaltimea operei sale, fiind mai mult
uitat decat invocat.
Nadesul muresean, invocat intr-una
din poemele sale, incearca sa-l
redescopere ca pe un autor pe care,
macar in parte, si-l poate revendica.
Aceasta editie, incropita peste
noapte, vrea sa vina in sprijinul celor
care mai cred in destinul poeziei lui
Stefan Baciu si ii recupereaza
opera, integrand-o in actualitate.
NICOLAE BACIUT

Poetul exilat, Stefan Baciu, recuperat
de la Honolulu de Nicolae Baciut

Nicolae Baciut este omul surprizelor, doar pentru cei care nu-l cunosc
cu adevarat si constata cu uimire, intamplator sau conjunctural, foarte
multele initiative, demersuri, implicari etc. ale sale, in domeniul atat de
complex al culturii. Pentru cei apropiati, frecventa realizarilor, multe
exceptionale, au intrat in sfera obisnuitei. De aceea am considerat
aproape firesc ca Nicolae Baciut, omul providential pentru cultura coltului
acesta de tara (si nu numai), sa actioneze pentru o buna si mai dreapta
"asezare� a literaturii muresene, sa incerce demersuri pentru
cunoasterea si popularizarea acesteia. In cadrul acestei actiuni
generoase se incadreaza si demersul de recuperare si integrare in spatiul
cultural muresan si, implicit, romanesc, al literaturii si al autorilor cu
filiatii muresene, care din diverse motive (obiective, subiective) au trait
supliciul exilului. Nicolae Baciut are experienta unor astfel de actiuni,
publicand cartea de poezie "Noaptea si iar noaptea� a exilatului Nicu
Caranica (1911-2002; traitor, dupa 1941, in Italia si Franta), pe care l-a
cunoscut, in 1993, la Freiburg (Germania), pentru ca apoi, post-mortem,
sa-i dedice o carte, "Nicu Caranica. Dincolo de noapte�, Ed. Nico,
Tg.-Mures, 2006, rod al corespondentei si interviurilor realizate cu
acesta. "Am simtit � spunea Nicolae Baciut � ca imi pot asuma o
responsabilitate cu care nu m-a investit nimeni: aceea de a incerca
recuperarea si reintegrarea lui Nicu Caranica in literatura careia ii
apartine de drept si de fapt�. Ulterior, acesta a extins aria recuperarilor
literare, realizand si publicand cartea "Exilul literaturii, literatura
exilului�, Ed. Nico, Tg.-Mures, 2008.
Consecvent cu sine, Nicolae Baciut a continuat aria preocuparilor (si)
de acest gen, realizand in aceste zile o noua carte, "Privire prin geamlac
in pasalac�, Ed. Nico, Tg.-Mures, 2013,
"motiv de aducere aminte� despre cel care
a fost poetul de pe trei continente, Stefan
Baciu (1918-1993), decedat "la capatul
lumii�, Honolulu. Demersul este facut in
contextul in care rafinatului poet, eseit,
publicist, memorialist, profesor universitar
este "cetatean de onoare� al Nadesului
(si comemorat in aceste zile), probabil,
pentru perioada sa juna, petrecuta alaturi
de unchi si matusi, dar si parinti (tatal fiind
profesor), in acesta comuna de pe Tarnava
Mica, regasita, ulterior, in opera lirica a
acestuia. "Imi scria - spunea Nicolae
Baciut, in randurile justificative �Dupa
douazeci de ani� din prefata cartii - imi
trimitea revista sa, �Mele� (pe care o realiza
singur, asa cum m-am trezit eu facand
revista �Vatra veche�), imi trimitea poezii, pe care le-am publicate in
�Vatra�, iar dupa 1990 mi-a si raspuns la intrebarile pe care i le-am trimis,
cu multa solicitudine. Imi expediase inainte volumul sau, �Poemele
poetului tanar�, cartea sa de debut din 1935, cu dedicatia �Pentru
Vatra si criticul ei literar, o tinerete brasoveana reinviata la Honolulu�.
Era o editie noua, la cincizeci de ani de la aparitia primeia, cu o
insemnare autografa a lui Al. Rosetti: �Stefan Baciu, Poemele poetului
tanar, Bucuresti, 1935. Dupa 50 de ani, florile lui Stefan Baciu si-au
pastrat fragezimea�. As spune ca si dupa 78 de ani ele si-au pastrat
fragezimea, desi posteritatea lui Stefan Baciu nu e la inaltimea operei
sale, fiind mai mult uitat decat invocat.
Cartea contine un amplu interviu luat de Nicolae Baciut, in 1991, si
publicat in "Vatra� nr.7, care poarta in titlu crezul poetului: "In ciuda
tuturor cenzurilor si deceniilor, mi-am ramas mie credincios�. Ca apoi,
Stefan Baciu sa "postuleze� alt crez, ca raspuns la o intrebare,
mentionand ca "singurul "colac de salvare�, singura punte intre oameni,
impartiti in clase, rase, religiuni, culori si "partide�, este si, ceea ce mi se
pare mai important, va ramane poezia, UN ADEVARAT ESPERANTO AL
SPERANTEI!�. Miezul tare al cartii este compus din 27 de poezii, de-a dreptul
exceptionale, purtand "marca� Stefan Baciu, ca in incheiere sa contina
"fotografiile poetului singur� (dar si una in care este alaturi de Che
Guevara!!!), fotografii cu exteriorul si interiorul Casei Memoriale "Stefan
Baciu� de la Brasov si o fotografie a mormantului poetului de la Honolulu,
alaturi (de fapt impreuna) cu cel al sotiei, Mira Elena Baciu (1920-1978).
Nicolae Baciut, cel care a publicat cartea invocata pe spezele
sale, se confeseaza cu sinceritate: "Pentru Stefan Baciu am avut
mereu o simpatie speciala, transformat, iata, la ani buni de la
despartirea de el, intr-un semn al recunostintei si in acelasi timp un
modest omagiu adus unui om si unei opere�.
Citind versurile cartii am simtit prospetime, curaj in exprimare,
neprejudecata, forta si o bucurie nedisimulata a scrisului. Stefan Baciu
scria, probabil, si din motive terapeutice, poezia fiindu-i, acolo departe
de tara, rana si pansament, deopotriva. Surprinzator, dar foarte bine si
ingenios integrata, este, asadar, poezia patriei natale pliata peste poezia patriilor
de adoptie, rezultand o poezie de o suculenta aparte, personala si universala in
acelasi timp: "Un deztarat care poarta tara cu el�, cum spunea Cicerone
Poghirc, o poezie cu un " profund caracter citadin, indiferent ca vorbeste
despre Brasov, Honolulu sau alt oras.�, cum concluziona Andrei Bodiu.
In incheiere, redau un scurt poem de-a lui Stefan Baciu, scris,
probabil, sub palmieri, in bataia soarelui, a brizei Oceanului Pacific,
in ritmul dansurilor hawaieze: "A ruginit frunza din vii/ inspre Sovata,
Ghimes si Zizin/ dar la babord in Waikiki/ ce soare bland, de aur
plin.// Pustii sunt lanuri si campii/ departe�n Turnu Magurele/ in golf
la orele tarzii/ cade-o cascada grea de stele// Cand randunelele-au
plecat/ se�ntorc la cuiburi papagalii/ pustii sunt horele din sat/dar
plini de floare portocalii�(Poezia "Toamna�).
RAZVAN DUCAN

Lasă un comentariu