Poporul roman a supravietuit de-a lungul
zbuciumatelor sale existente milenare, de buna
convietuire cu natura, care nu era intotdeauna
prietenoasa. Modelul clasic era transhumanta
oierilor (ciobanilor) romani pentru valorificarea
pasunilor, din cele mai indepartate teritorii, depasind
de multe ori judetele tarii.
Poporul roman, asezat la vatra stramoseasca,
neam de agricultori si oieri, s-a caracterizat de la
inceputuri prin stabilitate, adaptabilitate si interes
pentru conservarea limbii si a fiintei nationale.
Ciobanii transilvaneni, sibieni, margineni, mari
crescatori ai rasei Turcana Alba � au plecat din inima
Carpatilor sa cucereasca o buna parte a lumii prin
transhumanta � in Tara Romaneasca si Baragan,
Dobrogea, spre sud in Bulgaria, Turcia si Grecia, in
rasarit prin Basarabia, Campia Calmuca, pana pe
Nistru, Nipru, Volga si chiar in Siberia la OMSK,
TOMSK, unde, in iernile geroase, temperatura ajunge
la � 50 grade C. S-au descoperit in cimitirele siberiene
inscriptii pe cruci cu numele unor romani din Tilisca.
In nordul Romaniei, ei au trecut cu oile prin Ucraina,
Polonia si spre vest in Ungaria si Cehoslovacia.
Migrarea pastorala si nu numai incepe dinspre
Transilvania spre Tarile Romanesti intre secolele
XVII-XX, in sudul Carpatilor Meridionali, cu suprafete
intinse de ierburi grase si o clima mai blanda � oieri
sibieni au infiintat in jur de 70 de localitati care isi
pastreaza matricea ocupational-spirituala si cultural
artistica, pana in zilele noastre, si adauga denumiri
initiale si pe cea de Ungureni � cum i se spunea populatiei
venite de peste munti. Oiesti-Ungureni, Vaideeni.
Trairea permanenta in mijlocul naturii, sub cerul
liber, in ploi reci si furtuni, dar si canicula, agresati
la stana de fiarele padurii sau de raufacatori � au
creat caractere puternice, oameni darji si rezistenti,
curajosi, responsabili.
Rezistenta deosebita era data si de structura
genetica, de aerul curat si apa limpede, miscarea
permanenta pe terenuri denivelate, dar si hrana
naturala bogata in proteine, aminoacizi esentiali,
vitamine, minerale, acizi grasi esentiali: urda, casul,
branza, zerul, jintita, carnea de miel, pasari crescute
la stana, porci din rasa Mangalita. Rezistenta fizica
si psihica a romanilor ii ajuta sa efectueze doua
meserii grele: pastoritul (ciobanitul) si plutaritul �
pe care nu le poate face oricine.
Zootehnia moderna, cu pretentiile ei de industrializare,
tehnicizare, productivitate, specializarea
raselor, modernizarea alimentatiei, a scos din uz
transhumanta. Oaia pribeaga � greu de suportat
pentru privati. Cercetarile de antropologie si
psihologie rurala studiaza comportamentul unor
colectivitati restranse in situatia de izolare aproape
permanenta si in mijlocul naturii in vederea
descoperirii unor cauze esentiale ale determinismului
longevitatii, sanatatii si imunitatii, dar si
a fenomenului de supravietuire.
Mijloacele de comunicare in trashumanta erau asa
cum spun ciobanii mai vechi de la stana. Oierii sibieni
au calatorit cu oile in arealul vechii Tracii, iar limbajul
strain era asemanator, multe cuvinte romanesti
actuale sunt de sorginte traco-daca: strunga,
branza, zer, urda, galbeaza, grumaz, viezure, brustur,
bursuc, badie, caciula s.a.
Orientarea pe timp de noapte la distante mari se
facea dupa pozitia stelelor, ei cunosteau constelatiile,
Steaua polara, Raritele. Pericolul era avertizat
prin aprinderea focurilor de mari dimensiuni.
Colaboratorii lor de baza erau ajutoarele, dar si cainii
de paza ciobanesti si magarusii pentru transportul
marfurilor.
Ciobanii erau isteti si cu un coeficient de
inteligenta ridicat. Doina romaneasca cantata din
fluier i-a facut sa treaca mai usor peste necazurile
timpului. Ei aveau cunostinte practice despre
plantele medicinale si se tratau cu produse din
natura, la fel, erau buni cunoscatori ai bolilor la oi si
luau primele masuri de preventie.
De admirat initiativa celor doi ciobani tineri din
Brasov, ca impreuna cu 300 de oi, 2 magarusi, caini
de paza, impreuna cu un cioban ucrainian si unul
ceh sa reconstituie transhumanta de la Brasov
pana in Cehia.
