Poate va mai amintiti, dragi
cititori, de muntii de rumegus care
poluau paraiele si raurile din
Carpatii Orientali, mai acum cativa
ani. Intr-adevar, romanul nefiind
numai poet, ci si un spirit
intreprinzator, o salba de gatere
au impanzit vaile, lucrand zi si
noapte cu o draceasca harnicie
la jefuirea si distrugerea fondului
nostru forestier. Si aceasta, in
vreme ce fabricile si combinatele
de prelucrarea lemnului si cele de
mobila erau puse� pe butuci,
patrimoniul acestora se topea pe
cai obscure, iar banii din vanzarea
lui (i)legala intra in buzunarele
(conturile) imbogatitilor peste
noapte, ale profitorilor locali (si nu
numai!) ai glorioasei epoci post
lovitura de stat decembrista. Iar
cu "firimiturile� s-au ales si locuitorii
din jur, de n-ar fi vorba decat
de fierul vechi, care a luat si el
calea strainatatii�
Cheresteaua, frumos ambalata,
incarcata in masini de mare tonaj,
lua drumul Occidentului sau al
portului Constanta. TIR-urile treceau
cu o frecventa si o regularitate
care ar fi putut fi invidiate
de beneficiarii transportului in
comun targumuresean�
Iata insa ca, rand pe rand, acele
gatere au inceput sa-si inchida
portile. Poluarea mediului si
poluarea fonica au fost stopate.
Aproape de la sine, nu pentru ca
statul ar fi luat masuri ferme intru
protejarea padurilor Romaniei. Nici
vorba. Ci pentru ca lemnul de
calitate si cu anumite dimensiuni
s-a rarit sau a disparut cu totul. In
urma, pe unde fusesera brazii
falnici, unii seculari, au ramas
pantele goale sau cu cioatele
ranjind a paguba� a paguba
adusa noua, tuturor!
Partea "grasa� a afacerii s-a
sfarsit si acolo, la munte, oricine isi
poate da seama cine si cat a
profitat si a contribuit la dezastrul
ecologic, dupa vilele si casoaiele
inestetice si mertanele din curti;
fosti activisti de partid, ingineri
silvici, politisti, primari, vai, preoti
fara frica de Dumnezeu, judecatori,
avocati etc., au facut averi la care
n-ar fi ajuns prin munca cinstita nici
in zece vieti!
Acum, de voie, de nevoie, acestia
s-au "reprofilat�, pentru ca lacomia
talharilor de paduri nu cunoaste
limite. In fond, si lemnul subtire sau
de proasta calitate poate sa aduca
niscai venit. "Unde nu curge, pica�,
spune, in mod inspirat, un proverb
romanesc. Asa ca nu mai exportam
lemn partial prelucrat, ci � pur si
simplu � materie prima!
Le propun cititorilor un experiment,
ca tot avem parte de zile
caniculare in aceasta vara: sa se
aseze la o terasa in preajma DN 15
si sa numere cate vehicule incarcate
cu lemne de brad, unele avand
diametrul de 15-20 cm, coboara de
pe Valea Superioara a Muresului.
Vor constata ca e vorba de vreo 810 transporturi pe ora, de luni
dimineata si pana duminica seara,
de cum se duce prin luna lui
martisor zapada � si pana cand
plaiurile mioritice se imbraca din
nou in hlamida pufoasa a iernii! Iar
daca va ganditi si cate sosele
strabat caruntii nostri munti, veti
avea o imagine aproximativa a
spolierii codrilor carpatini!
Implicatiile ecologice le resimtim
cu totii: veri toride si uscate,
inundatii la prima ploaie mai serioasa,
degradarea solului. Autorii
morali ai acestora nu au fost, nu
sunt si nu vor fi insa trasi la
raspundere nicicand, pentru ca
doar legile acestei tari sunt facute
de oameni de aceeasi teapa;
si atunci cand legile exista, ele nu
se aplica tinand cont de amendamentul
"corb la corb nu-si
scoate ochii!�.
Asadar, urmarind in timp felul in
care se derula comertul nostru
absolut original cu materia
lemnoasa, ca cetatean nascut si
care a trait foarte mult la munte,
devenisem pesimist. Ceea ce
putem observa, insa, in ultima
vreme, nu-mi poate provoca decat
optimism. Cel din titlul acestui
articol!
