"FENOMENALUL„ POPA

Indiferent de profesia sau meseria
practicata de cineva, l-am considerat, il
consider si il voi considera totdeauna artist
pe cel care isi cunoaste meseria "ca la
carte� si, in plus, gaseste solutia ideala de
rezolvare in toate cazurile inedite.
O asemenea persoana este si maistrul
Teodor Popa, care s-a nascut la data de
10.01.1948 in satul Padureni (fost Muierau),
judetul Cluj. El provine dintr-o familie
numeroasa. Parintii, Gligor si Sabina, au avut
noua copii. Necazurile materiale i-au determinat pe
cei tineri sa-si caute norocul prin tara, departe de
locul de bastina.
Teodor a urmat clasele I-VII in comuna Sutu, apoi
intre anii 1963-1966, la Aiud, a absolvit Scoala
profesionala, si imediat dupa aceea a fost incadrat
ca mecanic agricol. Discontinuitatea scolara si
profesionala a constituit-o armata (la Roman si
Bucuresti), dar revenirea acasa, in anul 1970, a
reprezentat doar acelasi punct de plecare pentru a-si
croi drum in viata. In paralel cu munca, in timp, el sia
mai adaugat studii care au constat in cursuri de
strungar si lacatus mecanic. Ca urmare a absolvirii
liceului de constructii de masini din Tg.-Mures, in
anul 1977, a devenit tehnician.
In 1997 a fost obligat sa-si caute de lucru
in alta parte, deoarece intreprinderea
targumureseana Metalotehnica isi inchidea
portile. Asa a ajuns sa mai lucreze la alte
doua mici intreprinderi particulare in care
s-a reintalnit cu o parte a fostilor colegi.
Acestia din urma ii cunosteau bine valoarea
profesionala de-a lungul anilor cat au muncit
impreuna, datorita faptului ca, indiferent de
ceea ce era de facut, "Popica� sau
"fenomenalul� cum l-au poreclit unii, nu s-a
sfiit sa lucreze cot la cot cu ei, dar sa si repare utilajele
atunci cand acest lucru era necesar (indiferent de
natura lor), apoi mai avea calitatea de a fi adus solutii
noi de eficientizare in realizarea unor produse inca in
faza lor de proiectare. Toate aceastea i-au determinat
ca, atunci cand a aparut posibilitatea de a-si alege
seful, sa-l prefere pe Teodor Popa.
Nu in ultimul rand, in alegerea facuta de ei au mai
cantarit omenia, dorinta de a face bine oricui, gesturi
care ii repotenteaza pofta de viata.
Multumirea ii este completata de intelegerea
deplina de care se bucura din partea familiei,
respectiv a sotiei, doamna Viorica, fiul Cristian si fiica
Teodora, care de cativa ani s-a stabilit in Franta, unde
lucreaza ca specialist in kinetoterapie, impreuna cu
sotul ei, Nicu.

Lasă un comentariu