Mircea Dorin Istrate: "Insfintitul lemn al Crucii„ - Antologie de poezie religioasa

Debutand tarziu, cand multi dintre semeni "pun armele
jos�, Mircea Dorin Istrate se arata neobisnuit de prolific in
domeniul poeziei, publicand pana acum nu mai putin de
sapte volume: Har-deal (2009), Urma 2009), Podul (2010),
Cuibul de vise ( 2011), Insfinteasca-mi-i tarana (2011),
Indulcitele iubiri (2012 ), Satule, buric de lume (2012) si avand
in manuscris, in curs de aparitie, inca alte trei volume:
Cumpana, Tristeti de toamna si Amurgul lumilor.
Iata o neasteptata opera poetica pe care, in mod insolit,
poetul ardelean, Mircea Dorin Istrate, o scoate la lumina in
ultimii cinci ani, un "lustru� de viata, cum ar spune George
Calinescu.
Poetul in cauza nu-si face probleme legate de evolutia
liricii romanesti contemporane si, cu atat mai mult, privitoare
la stadiul actual al poeziei universale. El scrie, fara crispari,
fara strangere de inima, scrie si scrie, ca si cand nimeni nu-l
poate opri in avantul lui, ca si cand n-ar putea fi "cenzurat�
nici de eul propriu si nici chiar de opinia critica autorizata,
daca ar fi sa-l ia in seama.
Registrul liric in care se misca poetul este unul, sa zicem,
de factura "clasica�, unul revolut, marcat de un Octavian
Goga, mai ales, dar, pe alocuri, cu o miscare "greoaie�,
care aduce aminte de poezia "pasoptista� sau de pasii de
inceput ai nu stiu carui, totusi, autentic poet.
La urma urmei, cititorul va fi acela care ii va da, cum va
crede de cuviinta, "unda verde� poeziei lui Mircea Dorin
Istrate.
Despre antologia de poezie religioasa, "Insfintitul lemn
al crucii� (Ed. Nico, 2013,Tg.-Mures, 120 p.), pe care o
lanseaza la Tarnaveni, in vara aceasta, Mircea Dorin Istrate,
ce-am putea spune?
Mai intai de toate, poezia cu tematica religioasa este
una care, prin insusi profilul ei nu poate sa nu atraga atentia
cititorului de oriunde si de oricand.
Poezia sacrului este una care intra in circuitul
permanentelor. Ea nu se istoveste, nu imbatraneste, este
mereu actuala. Aceasta este preeminenta poeziei religioase.
Totusi, la Dorin Mircea Istrate, tema sacrului interfereaza
cu diferite alte teme si motive traditionale, in asa fel incat
sacrul primeste, in relatie cu eul poetic, individualitatea unei
marturisiri, aura evocarii din perspectiva amintirii ce are ca
matrice satul ardelean de ieri si dintotdeauna.
"Mama,-ti fac un rand de carte ca de mult nu ti-am mai scris,
Ca sa-ti spun ca asta noapte am avut, asa un vis,
C-a venit la mine tata sa ma vada desi-i dus
Si-nca multi din nemul nostu ce-s la Domnu-n ceruri sus. //
Pune, mama, o prescura pentru mortii care-i stii
Si-un pomelnic de iertare la aceia care-s vii,
Si imi lasa o lumina la toti dusii pomeniti
Ca si noi om fi ca maine langa dansii, randuiti�.
( Scrisoare catre mama )
Intr-o astfel de poezie, printre cele mai izbutite din volum,
versul "curge� lin si amplu (ritmul este trohaic, cu masura de
15 -16 silabe, cu rima imperecheata, pe cand la George Cosbuc,
intr-o poezie asemanatoare, este iambic, dar la fel de amplu),
natural si armonios, cu o anume fervoare a sentimentelor,
dominat de sinceritatea si de afectiunea abia stapanita a
amintirii. Printre cuvinte se strecoara lexeme populare,
ardelenisme, cum ar fi "carte� cu intelesul de scrisoare,
"prescura�, "pomelnic�, "s-or hodinira�, "nanasu�,
"cucuruzul�, "tocana�, "poiata�, "camesa�, "ne-om osteni�
si altele, care au un farmec special, trimitandu-ne, nolensvolens,
spre stilul epistolar pe care il aflam si la George Cosbuc
in "O scrisoare de la Muselim-Selo�. Tema la Dorin Mircea
Istrate este religioasa si intalnirea cu "poetul taranimii� poate
fi doar de ordin formal, incidentala, legata de formula unei
scrisori catre o persoana apropiata si draga - mama, formula
pe care o gasim si la alti poeti.
Incontestabil, Dorin Mircea Istrate este un poet inzestrat,
chiar daca usor anacronic, asa cum si Eminescu era un
romantic "intarziat�, la vremea lui, si autorul antologiei,
"Insfintitul lemn al Crucii� (care cuprine peste 80 de poezii)
este un traditionalist "intarziat� printre contemporani, si
totusi un poet religios de valoare.
Tinand seama de opiniile comentatorilor acestei aparitii
editoriale, - Lazar Ladariu, Nicolae Baciut, Mariana
Cristescu, Razvan Ducan, Ilie Bucur-Sarmasanu, Ionel Covrig
si altii - favorabile intru totul poetului Dorin Mircea Istrate,
se impune macar o precizare, un adaus relevant.
Un poet isi poate alege semnificantul (acea suma de
mijloace artistice) care il reprezinta cel mai bine pentru un
anume semnificat (a se intelege temele, motivele sale lirice),
potrivit orizontului sau de cunoastere, conceptiei sale
filosofice, experientei sale artistice. Important este ca el sa
creada in ce face, sa-si asume cu maxima exigenta totul.
Ei bine, poetul, originar de pe Tarnava Mica, Dorin Mircea
Istrate, nu poate uita satul transilvan in care s-a nascut si
a trait prima parte a vietii sale, care l-a marcat pentru
totdeauna, satul cu obiceiurile, cu traditiile lui, cu oamenii
sai, cu credinta lor. Altfel spus, nu poate fi decat un
"neotraditionalist�, iar formula sa lirica, una "neoclasica�.
Cu cine are a se "lupta� poetul de pe Tarnava Mica? Mai
curand cu o mentalitate a contemporanilor. Din punctul
acesta de vedere, optiunea sa lirica este asemanatoare cu
cea a marelui poet imnic, Ioan Alexandru, preferand, pe
anumite coordonate, sa fie un discipol al sau, oricum, Dorin
Mircea Istrate este un poet de seama al acestui inceput de
veac si mileniu, ivit, tumultuos si pe neasteptate, ca un
miracol.

Lasă un comentariu