In mod paradoxal, bugetul pe 2013, primul al actualei guvernari,
face � ne spun specialistii � corp comun cu cele din perioada 20102012, axate pe mult contestatele masuri de austeritate.
De pe margine, USL striga impotriva masurilor luate de Emil Boc,
dar nu viza nedreptatea protejarii celor vinovati, ci sustinea ca pentru
ajustari ar fi fost suficiente niste ipotetice reduceri ale evaziunii
fiscale si ale cheltuielilor bugetare cu bunuri si servicii. Venita la
guvernare, USL a descoperit insa ca aceste reduceri sunt povesti cu
cocosul rosu si, angajata � cum a promis � sa reintregeasca salariile
si pensiile, nu a gasit alta finantare decat in noi cresteri de taxe. Ca
pe vremea lui Boc! Deci, reintregiri de salarii si pensii finantate din
cresteri si taxe. Altfel spus, contribuabilii, lasati cu ochii in soare de
catre PDL, raman in aceeasi pozitie si acum, pe vremea USL.
De fapt � apreciaza analistii economici �, nu se putea altfel,
deoarece programul FMI este unul de taiere a consumului si, obiectiv,
nu poate genera cresterea economica. Si ca, deci, orice recuperare
de salarii si pensii nu putea fi acoperita decat din cresteri de taxe si
impozite. Adica, cu o mana va dam, cu alta va luam. Taxele crescute
nu sunt in sine un rau. Pot fi chiar bune, daca folosesc ca resurse de
investitii. Dar, din cate observam, investitiile cam scad in 2013. Asa
incat folosirea cresterilor de taxe pentru finantarea unor majorari
salariale� nu poate duce, ca pe vremea lui Boc, decat la stagnare
economica. Da, dar acum, se petrece sub USL, nu sub PDL si UDMR.
Aceeasi Marie, cu alta palarie!
