Dupa aderarea la UE,
Romania are o economie functionala de piata sau o piata fara economie?

Intrebarea de mai sus si-au pus-o
numerosi analisti, care au si
argumentat ca, dupa sase ani de
apartenenta la UE, Romania are
"o piata functionala din care
lipseste tocmai economia�. Asta,
in pofida celor de la UE, care, in
mod demagogic pretindeau, la
vremea respectiva, ca statutul de
"economie de piata
functionala� trebuie
dobandit ca
premisa a deschiderii
portilor aderarii.
Intr-un final, am aderat la UE. Ei,
si? Cu ce ne-am ales? Cand totul a
mers pe ideea: "Vreti aderarea,
dati economia!�. Pai, ne-am ales
doar cu "piata�. Faptul era previzibil,
cata vreme, mai-marii decidenti ai
Uniunii Europene considerasera
cum trebuie sa se prezinte Romania
la data aderarii si dupa: adica,
deposedata de orice le-ar fi putut
face vreo concurenta.
Sa reamintim ca, de indata
ce Romania, presata cu usa, a
acceptat sa vanda Petrom si
distributiile de energie � coloana
vertebrala a unei economii �, a
primit peste noapte calificativul
ravnit. Ce a urmat? Ce am trait si
stim cu totii: respectiv fara controlul
asupra exploatarii petrolului
si unei jumatati din cea a resurselor
de gaze, fara controlul
asupra intregii distributii de gaze,
precum si in majoritate asupra
distributiei de electricitate, fara
controlul asupra sistemului bancar
si sistemului de asigurari. Or,
fara toate acestea
� adica fara prezenta
proprie in
punctele nodale
si sectoarele profitabile din
economie � Romania devenea
dintr-o data un fel de leguma, ce
era aruncata in lupta cu leii din
Uniunea Europeana. De pietele
extinse � de peste jumatate de
miliard de consumatori � au profitat
nu Romania, ci campionii. Si
cum Romania nu avea niciun
campion, nici macar jucatori, cu ce
ne-am ales? Cu piata, fara economie,
Romania ajungand o periferie de tip
bananier pentru centrul vesteuropean.
O anexa careia, rapinduise
economia, a ramas functionala,
dar numai ca piata!
Dar, asta nu-i totul! Asupra romanilor
s-a abatut si "beleaua� FMI. In niciunul din ultimii
trei ani, cei de grava criza, FMI nu s-a dovedit a fi
capabil ca, imprumutand tarile sarace, sa se
multumeasca, ca orice bancher, cu certitudinea
rambursarii banilor plus dobanda. Ci a fortat masuri
economice aberante cand a fost vorba de
exasperarea unei populatii deja la sau sub limita
supravietuirii, sau impunand, mai cu seama in zona
privatizarilor, interese de dincolo de granitele tarii.
In timp ce alte state isi pastreaza proprietatea
asupra unor mari companii strategice, FMI
forteaza Guvernul roman, pe o piata slaba si cu
bani putini, sa vanda repede Transgaz, CFR Marfa
etc. Hidrolectrica isi va vinde si ea cele 163 de
microhidrocentrale, iar preturile la energie � zice
olandezul Erik de Vrijen, seful misiunii FMI � trebuie
sa creasca, un profit normal e de 10%, dar unul de
19% i se pare corect. Evident, astea si multe altele,
pe seama populatiei. Reactia autoritatii romane?
Aceleasi gesturi de supunere. "Putem rupe
Acordul cu FMI, dar nu am castiga nimic din asta�,
spunea premierul Victor Ponta. Nu ne-a spus insa
Ponta ce am castigat! Ba da: ne-a indatorat cu 20
de miliarde de euro, fara ca economia sa se miste
sau consumul sa creasca!

Lasă un comentariu