Avem mai bine de o ora pana la intrarea
programata la Muzeul si la Manastirea
Cotroceni si acest timp este numai bun
pentru a vedea macar o parte a Gradinii
Botanice. Renunt la comentariu pentru ca
este locul pe care l-as prefera zile intregi,
fata de altele. In momentul vizitei avea loc
o expozitie de trandafiri in plina inflorescenta
si cu un parfum natural autentic.
Natura este la ea acasa, cu toate ca
plantarile si cresterea speciilor respecta
un sistem. Exoticele preferam sa le admiram
din exterior, inauntru fiind "sauna�, sub
soarele dogorator amplificat cu efectul de
sera. M-am bucurat vazand copii mici alergand
printre arbori si pe alei, si vazand ca se poate
si fara leagane, tobogane si turnulete cu mult
plastic si mai multa vopsea, pe care le gasesc
in parcuri si terenuri de joaca.
La intrarea in muzeu suntem iarasi
controlati cu detectorul si dupa vreo
cincisprezece minute intram, in sfarsit, in
incinta si in ambianta unui regal autentic,
cu papuci trasi peste incaltaminte si cu
glasul taiat la vederea a ce ni se deschide
dinspre holul de intampinare. Pionierii
regimului trecut nu au stricat prea mult, si
salile au revenit la forma si dotarea
autentica. Ceea ce se observa in tot
ansamblul muzeistic este dominatia puterii
coroanei in fata persoanelor care dau nume
unor incaperi. Mana de fier a lui Carol I,
rafinamentul artistic al reginei Carmen Silva,
mai apoi eleganta lui Ferdinand si caldura
sufleteasca a Reginei Maria, sunt toate
reflectate in opere de arta, decoratiuni,
mobilier si obiecte, dar toate acestea
concerteaza intr-un scop, si anume inalta
clasa si trainicia coroanei de otel (si
parchetul nu scartaie nici astazi).
Ceea ce nu s-a vazut cand eram pionieri
se poate vedea si percepe acum, dar
rezervati-va cel putin o zi plina daca doriti
sa intelegeti intr-adevar mesajul palatului.
Biserica si manastirea iti sugereaza
blandete, pace si rabdare si se incadreaza in
excelenta ansamblului. Pana si pavajul din
interiorul gardului zidit este altfel, este
deosebit, marcand de la primul pas o incinta
care impune respect.
Organizatorul a lasat dupa-amiaza la
dispozitia participantilor, pentru a satisface
curiozitatea personala a fiecaruia. Am plecat
in grupuri mici (in "clanuri�) catre obiective
ca: familii de rude sau cunostinte, centru
vechi, zona administrativa ori parcuri, gradini
sau terase.
As puncta doar cateva concluzii rezultate
de aici. Viata in capitala este mai scumpa cu
25-50%, fata de Targu-Mures. Bucurestiul
traieste dinamic, intr-un ritm reglat sau impus
de bani. Exista o viziune de ansamblu pentru
dezvoltare, concertata cu pastrarea valorilor
perene, realizarile in schimb sunt punctuale,
nu sunt sincronizate si depind foarte mult de
bunavointa si capacitatea finantatorului. Din
aceste motive, alaturi de cladiri si complexe
bine exploatate, ingrijite, renovate sau
reamenajate, gasesti "bijuterii� arhitecturale
innegrite de vreme, neglijate de decenii, in
paragina si cu aspect dezolant. In aceeasi
arie se alterneaza puternicul si bogatul cu
incapabilul saracit sau puturos. Se resimte
lipsa si neimplinirea investitorului urban
principal din regimul trecut, care era statul,
cu binele si relele pe care le cunoastem.
Administratia locala oricat ar fi de harnica si
de isteata, daca nu se reformeaza si nu va fi
capabil sa asigure raspunderile in ansamblu,
trebuie sa se multumeasca doar cu o urbe
pestrita si chinuita, in transformare fara sfarsit.
Nu putem parasi capitala fara sa vedem
Muzeul Militar National, in noua cladire si in
noua organizare. Nu este un obiectiv militar,
cu toate ca apartine in intregime Ministerului
Apararii. Este, din pacate, inghesuit,
aglomerat si nu exagerez daca afirm ca este
doar o carcera fata de dimensiunile istoriei
militare a Romaniei si pentru dovezile
materiale pe care le gazduieste. Cu toate
acestea, numai armamentul greu, uniformele,
armele individuale, trasurile si avioanele iti
iau trei ore doar sa le vezi si fara sa citesti.
De la steagul dacic pana la capsula lui
Prunariu este cale de milenii, si ostirea a
batut, dar a si aparat si a si pastrat ceea ce
i-a apartinut sau i s-a incredintat pentru
aparare. Asa se face ca am revazut saniuta
cu ponei a majestatii sale Regele Mihai I,
armele apartinand fostului comandant
suprem, un IAR-80, reconstituit si pus in
functionare dupa desene, B.R.D.M.-ul luat
de ape in �70, si multe altele, care fac dovada
a ceea ce a fost cu adevarat educatia,
combativitatea, inzestrarea si cultura militara
a romanilor de-a lungul unei istorii
bimilenare. Autenticitatea exponatelor si
documentarea aprofundata indubitabila a
ghidului te fac sa ramai "fara aer� langa
tunurile transportate pe trei vagoane, sabia
lui Stefan cel Mare sau a lui Suliman
Magnificul, ori overalul generalului Prunaru
cu care a fost imbracat in Cosmos.
Ar trebui ca tot ce se poate vedea si auzi
la acest muzeu sa fie inregistrat pe un (sau
mai multe) DVD si sa fie atasat manualelor
aiurite de istorie a romanilor pe care le
editeaza unii ca "alternative� la ceea ce a
fost obiect, viata si adevar.
