Cu mai mult timp in urma, semnatarul acestui articol a semnalat la
sustinerea domnului Vasile Bota, in ziarul "Cuvantul liber�, rolul preotilor
de la sate in educatia etica si morala a comunitatii, dar si a deprinderii
cunostintelor de baza despre agricultura si cresterea animalelor de
casa. Tot sub indrumarea acestui preot si jurnalist, agronom, am tinut
in biserica parohiei sale cateva prelegeri de istorie a agriculturii de pe
aceste meleaguri.
Baza intelectualitatii rurale a fost constituita din preot, notar, dascali
si mai tarziu medicul uman si veterinar, primarul ramanand gospodarul
sef, administratorul, omul politicii, si politistul, pazitorul obstei.
Am ramas puternic impresionat de Actul de colaborare a Patriarhiei
Romane cu cel al Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale � recent
elaborat � despre sprijinul pe care il poate acorda Biserica prin preotii
si conducatorii lor la dezvoltarea ruralului romanesc, instruirea satenilor
spre munca campului si cresterea animalelor, la intocmirea
documentelor pentru accesarea fondurilor de dezvoltare. Este de
apreciat si participarea reciproca a Ministerului Agriculturii prin armata
lor de specialisti la actul de invatare, informare si consultanta agricola.
Prima consultanta agricola au facut-o preotii de la sate, prin lectiile
practice date taranilor despre cultivarea pamantului, cresterea
animalelor, economie agrara, stuparit, horticultura s.a. M-am convins
de acest lucru prin cele relatate de parintii nostri, dar mai ales printr-un
document istoric pus la dispozitie de domnul ing. Ovidiu Natea, fost
prefect si ministru al Agriculturii, de la Facultatea de Teologie din Blaj,
absolvita de regretatul sau parinte � fost preot greco-catolic. Este
vorba de existenta unui curs de "Agricultura, cresterea animalelor de
casa, Conducerea economiei si contabilitate economica,
Legumicultura, Floricultura, Pomicultura, Cultura vitei-de-vie,
Sericultura, Apicultura, Silvicultura�, curs tinut de prof. Stefan Popa, in
anul 1881, ce continea 333 de pagini si tiparit in anul 1881.
Se punea insa accentul spre insusirea elementelor de baza si de
partea practica a lucrurilor: arat, semanat, intretinere, recoltat,
depozitat, culesul fructelor, depozitarea legumelor pentru iarna,
conservarea lor, producerea fanului, producerea vinului, altoirea
pomilor si cateva boli la plante si animale.
Poporul roman, unul dintre cele mai credincioase de pe pamant,
avea si foarte multe sarbatori, dar nu au neglijat efectuarea la timp a
lucrarilor agricole, si, prin claca, disparea si oboseala muncii.
Isi faceau semnul crucii la orice plecare la drum si incepere sau
sfarsit al muncii cu chemarea cereasca. Doamne, ajuta!
Preotii faceau rugaciuni de ploaie cand seceta prelungita crapa
pamantul si usca recoltele, ieseau cu intreaga comunitate la margine
de sat in apropierea holdelor ce asteptau ploaia. Si ploaia venea de
cele mai multe ori. Se trageau clopotele sfintite pe vremuri grele de
furtuna, si norii negri ca balaurii, aducatori de grindina, se imprastiau.
In vremuri de restriste, poporul roman are increderea cea mai mare in
Biserica si Armata. Biserica romaneasca este o forta numerica,
axiologica, morala, persuasiva si intelectuala.
Ajutorul pe care il poate da biserica in zilele noastre dezvoltarii rurale
globale si mai ales agriculturii este foarte complex: educatia morala in
primul rand, recastigarea valorii morale a membrilor colectivitatii;
indrumarea la munca si spre lucrul bine facut; ajutor de nadejde in
accesarea fondurilor pentru dezvoltarea rurala; intelegerea pentru o
colaborarea cu cetateni straini; sprijinirea copiilor abandonati sau cu
parinti plecati la lucru in strainatate; colaborare mai stransa cu armata
de specialisti din agricultura si infiintarea unor ferme model pe terenurile
apartinatoare bisericii; sprijinirea fermelor de subzistenta si a
produselor ecologice pe piata locala; promovarea produselor
traditionale. Sa nu uitam ca fermele ecologice (biologice) au fost
infiintate de catre un pastor: Rudolf Steinep.
Doamne, apara darurile Pamantului!...
