Vine o vreme cand trebuie sa incheiem socotelile cu locul de
munca. Sunt oameni care chiar daca slabiciunea mintii si a trupului
le semnaleaza sa o traga pe dreapta, ei continua sa-si pastreze
privilegiile de la locul de munca, mai ales in situatia cand conjunctura
le-a fost favorabila si au reusit sa se privatizeze. Cinste lor ca muncesc
in continuare, demonstrand ca varsta de pensionare se poate
prelungi. Exista insa si o categorie sociala care asteapta pensionarea
ca un anotimp de odihna, de relaxare. Acestia sunt adevaratii truditori,
cei care au muncit cu adevarat in productie, multi dintre ei in mediu
toxic. Vinerea trecuta mi-a fost dat sa particip la o festivitate pricinuita
de iesirea la pensie a unui bun prieten, Vasile Ioan Moica, maistru
mecanic la Azomures. Plecat din satul Santu, dupa absolvirea clasei
a opta, la Scoala profesionala de Chimie din orasul Victoria, dupa trei
ani este repartizat la Combinatul chimic din Targu-Mures. Isi continua
studiile la Liceul industrial de chimie si apoi la Scoala postliceala de
maistri, de 3 ani, din Targu-Mures. Meserias de inalta calificare, cu
multa experienta practica, timp de patruzeci de ani a ramas statornic
unui singur loc de munca, unei meserii in care a avut numai satisfactii
profesionale. Vineri, 14 iunie a.c., la Restaurantul Darina din Complexul
Dacia, familia si 70 de colegi si prieteni l-au sarbatorit. Am fost martor
la o seara deosebita, cu muzica, mancare buna, chiar si dans, fara
ifose, cu mult, mult bun-simt. Participantii au confirmat adevarul din
zicala romaneasca "A fi domn este o intamplare, a fi om ii lucru
mare!�. Vreau sa spun ca la Combinatul Azomures, in Targu-Mures,
mai exista o categorie sociala valoroasa, muncitori calificati, scoliti,
care au avut un aport deosebit de important in dezvoltarea municipiului
nostru. Din nefericire, nu cred ca sutele de absolventi ai universitatilor
din oras vor reusi sa-i inlocuiasca�.
La multi ani, mestere Moica!
