MAGDALENA DORINA SUCIU:
"Aripa sub ape�
"In timpul acesta al lumii intoarse pe dos si al
vremuielilor politice de tot felul, citind poemele cartii
"Si Dumnezeu suspina�, a talentatei poete Magdalena
Dorina Suciu, poti trai acea stare imponderabila a
evadarii in fictiune sub pecetea trairii si a emotiei.
Adresandu-se �lumii sinelui�, prin structurarea lirica
in jurul ideilor din labirintul existentei, poeta
Magdalena Dorina Suciu ne poarta, printr-o explorare
a lumii, in spatiul memoriei si al concentratiei poetice
(�) Pentru Magdalena Dorina Suciu, biletul universal
de libera trecere, de odinioara, s-a
transformat, demult inca, in talentul si
incantarea confirmate si reconfirmate
prin antologia bilingva (romano-engleza)
�Si Dumnezeu suspina�, ca un merit
tutelar ce-i apartine, intru totul, in
universul liricii.�
Sunt cuvintele � confirmare, cu care
incepeam, in octombrie 2007, si incheiam
gandurile mele la prezentarea cartii
"Si Dumnezeu suspina�, bucurandu-ma
azi, la prezentarea cartii bilingve
(romano-engleza) "Aripa sub ape�, ca
spusele mele de atunci au azi perfecta
acoperire, tocmai prin tumultul metaforic,
prin atitudinea lirica, bucurie a
starii de gratie, impletindu-se armonios in acel
convingator sentiment literar din noua ei carte.
"Noaptea tremura deasupra unui gutui:/pentru a nu
stiu cata oara/timpul deseneaza o aripa sub ape,/semn
ca nu voi mai trece niciodata/prin locul acesta.// Acum
si aici,/am imaginea unei bufnite/ce saruta, intr-un mod
bizar,/clopotul pe care se reazama/sihastria unui
cantec nefredonat.// O, Doamne, pe urmele mele/vine
din urma zapada aceea/ce numai o data iti este dat sa
o ai,/de aceea, Te rog, leaga-ma la ochi,/ca sa nu mai
vad atatea crengi/cum se infrupta din mine.� Am redat
integral poezia "Aripa sub ape�, care da titlul antologiei
bilingve, tocmai pentru a ilustra coerenta poetica,
intr-o poezie in care de fiecare data-i gasit cuvantul
care se potriveste, identificat cu frumosul liric intr-un
univers vazut prin distantarea de spatiul real trecand
in imaginar, prin talent incontestabil: "Si ingerul cu
aripi de frunze/trece descult pe alee�/Soarele isi lasa
usor privirea inspre el,/dar in ochii lui,/o dantela de
lacrimi se desira�/si ploaia cade peste patura uscata
a ierbii.//�//� in sufletul meu se leagana o lebada./
Voi adormi,/iar pe fiecare copac voi atarna o
rugaciune.� ("Sufletul meu se leagana�); "Chiar daca
iarna aceea/In care voi fi propria-mi zapada,/e tot mai
aproape,/n-am incetat sa sap cu mainile/cate o
fantana/fiecarui cuvant/care mi-a fost hrana� //�//
Numai atunci voi renunta,/doar atunci cand narile
mele/vor fi infundate de cer,/devenind una/cu fluturii
uscati pe vitralii� ("Mai mult decat o viata�); "Numai
tu, mama, numai tu/ai mai ramas sa strangi/
scheletele sfintilor insirati/pe gardul de trestie/dupa
care le innozi/cu atata sfintenie/in batista ta de
duminica.� ("Fantana infundata�).
Singuratatea artistica, la Magdalena Dorina Suciu
este redata fericit prin originalitate, prin acea disciplina
a versului, rod al implicarii reale a eului liric, ca
imperativ programatic, in spatiul contemplatiei.
Comentariul reflexiv, particularitatea discursului liric,
identitatea poetica sunt particularitati ale vizionarismului
eului liric in spatiul imaginar: "Am auzit ca e
posibil sa-mi zboare talpile,/dar numai daca se vor
lepada de trup/si sarutand inainte pardoseala de
iarba/pe care au inceput sa mucegaiasca fluturii.//Si
despre mainile mele am auzit/ca ar putea imbraca o
lumina,/Si umbra s-ar spovedi lor,/sarutand zidurile
reci/cu plecaciune.� ("Am auzit��); "Vezi tu, mana
aceasta stranie/nu se rasteste niciodata la pietre,/
chiar daca ele au lovit-o de atatea ori,/ea si-a ascuns
lacrima sub unghii,/precum o turma de miei la sanul
lunii.� ("Mana cu o poezie sub piele�).
Dinauntrul si dinafara eului liric, lumea este privita,
in apropierea realitatii gri, cu acea metafora generoasa
semantic, cu sentimentul personal si profund in
culoarea metaforei unui spatiu reflexiv: "Nu stiam ca
pasarea/poate zbura/chiar si cioplita din os,/dar numai
deasupra mainii lui Dumnezeu/putandu-si deschide
aripile.�("In acelasi portret�); "Cantecul inca se mai
aude/in cuibul de iarba/adapostit in poala unei biserici./
Poate doar samburele noptii/stie care este amfora/din
care pandeste focul� ("Picura noapte in amfora�);
"Ascult rugaciunea unui cerb/si imi vine sa smulg
padurea/din radacini/pana cand voi simti/ca oasele ei
incalzesc tarana,/In care si eu am sa fiu candva.� ("Brau
strans langa cer�).
"Solidarizarea prin singuratate�, disciplina imaginarului
purtand marca personalitatii pe caile
inspiratiei, toate dau acea perspectiva
interogativa, aureoland, cu fiecare cuvant,
filigranul maiestrit prin geometria realului,
prin ascunsul sens al tumultului poetic: "In
loc de lacrimi,/am plans cu pietre,/nebanuind
ca moartea vine,/de fiecare data,/cu un crin
in gura�. ("Cantec retoric�); "Inca nu ai
venit la mine/si, totusi, inima mea/danseaza
in varful picioarelor,/de parca ar fi captiva/
intr-o celula de sticla.� ("Celui pe care il
astept�); "Dpa ce un inger/a trecut peste
buzele mele/ma ustura urmele talpilor lui/
pline cu versete din Biblie,/trimis sa aprinda
o lumina/la capataiul acestei nopti/stoarse
de sange.� ("Ma ustura o rana�).
Registrul interogatiilor si al incercarilor, motive lirice,
toate sunt redate prin marturisire, ca evitare a locului
comun, "ca imaginatie productiva in metafore�: "Apele
s-au rupt in doua,/la fel ca viata si moartea/ce stau
separate/intr-un fluier de lut.� ("Ceasul cu ape�); "Beau
laptele lunii/si trupul meu imbraca cantecul/ales sa
vegheze acele cuiburi/in care pasarile nu s-au mai
intors./Daca voi plange,/as vrea ca tu sa imi despici
lacrimile/fara sa stergi aura arsurii.� ("Beau laptele
lunii); "Rataceam, precum o lupoaica flamanda,/dar
fericita ca priveam luna/cum se coace in tihna./Un
fulger serpuia pe sub ape,/ca si cand Dumnezeu ar fi
stranutat/peste rugul sub care voiam sa ma scund.�
("Ma strecor printr-o rana�).
O perseverenta sora cu credinta, o identificare cu
sine, trimitandu-ne, uneori, parca dincolo de accesibil,
prin frumusetea cuvantului, poeta Magdalena Dorina
Suciu ne trimite, in timp la perceptia aceea care se
adreseaza mintii si sufletului. Ilustrare a acestei
sustineri o constituie si versurile date noua, cu
adevarat har poetic: "Mi se spune ca prin talpile mele/
trece un cantec:/atunci cum se face/ca ele au urme
de cuie/cat un deget de inger?� ("Sentinta prin
cantec�); "Dupa ce aerul trece prin flaut,/infloreste
sub pene de pasari/si are mirosul unei biserici/abia
alaptate de roua.� ("Inflorire de flaute�); "Eu sunt
adapost pentru toate,/chiar si pentru pestii rataciti de
marea lor,/dar si pentru serpii huliti/ce s-au vandut ierbii/
pentru cateva stele/uscate pe un clopot.� ("Punte
ascunsa�); "Stiu, Doamne, ca n-as ezita/sa-mi umplu
propria umbra/cu o imensa campie desculta,/in al carei
pantec/sa domneasca un ochi/vesnic deschis.�
("Balanta in flacari�).
Aplecat atent asupra poeziei Magdalenei Dorina
Suciu, plina de pasari, aripi, ape, foc, luna, ploaie, iarba,
fluturi, ai senzatia ca pana si roua ia foc, ca miroase a
fulger, prin provocarea creatoare a imaginatiei, vecina
cu praful de stea: "As vrea sa strig din rasputeri/ca
ploua peste mine dureri,/la fel ca peste Iov,/dar nu stiu
daca ar mai creste iarba/ce o car in spinare,// E prima
oara cand imi rade o fereastra/sub pietrele noptii,/cand
mainile mele/curg/in interiorul unui clopot/cu limba
muscata de stele.� ("Dale de cer�); "Toate acestea se
intampla,/pentru ca un inger ma priveste/de pe coltul
mesei mele de scris,/in timp ce isi sufla in degete�
("Suflul din mine�); "Miroase a tamaie tacerea,/iar in
aorta albastra a noptii/numai cerbii calca pe stele/ca
intr-un tarziu, acestea/sa ridice in zodii/cate o statuie�
("Cerbii calca pe stele�).
Bun castigat, poezia Magdalenei Dorina Suciu, prin
acea marca, inconfundabila, a personalitatii lirice, demult
nu mai are nevoie de recomandari si de prezentari. Se
recomanda singura in relieful literar romanesc al unei
lumi prinse "in litere de aur�, si prin cartea "Aripa
sub ape�, cu talent, chemare si har Dumnezeiesc!
Felicitari!
LAZAR LADARIU
"Oameni, fapte, atitudini (vol. II) �
Intre marele Urs si Marele Licurici�
de NICOLAE BALINT
Intamplarea face � desi eu cred ca nimic nu este intamplator � ca pe
colegul Nicolae Balint l-am "descoperit� cu adevarat, cu ani in urma, nu
atat in urma materialelor publicate in presa locala, ci parvenindu-mi �
cred ca datorita lui Nicolae Baciut, editorul nostru drag � cartea "Zece
ani de teroare � Procuratura Militara Principala Mures (1954-1964)� si
primul volum din "Oameni, fapte, atitudini�, pe care, la vremea respectiva,
le-am semnalat cu bucurie, prezentandu-le in paginile "Cuvantului liber�.
Nicolae Balint este militar de cariera si profesor de istorie, la catedra,
fiindca asa a fost sa fie. Doar el stie daca "tot raul a fost spre bine�, eu
nu pot decat sa spun, cu mana pe inima, ca jurnalistica mureseana are
in Nicolae Balint unul dintre cei mai puternici reprezentanti ai ei,
intelectualul bine informat fiind "purtatorul� unui spirit elevat, al unei
inteligente iesite din tipare si, mai ales, al unui bun-simt exceptional �,
calitate pe cale de disparitie in zilele noastre in mai toate domeniile
de activitate.
Din capul locului tin sa precizez faptul ca, desi Nicu este unul dintre
putinii mei prieteni, nu subiectivismul ma determina sa salut aparitia noului
sau opus, continand editoriale si interviuri, extrem de plastic asezate
sub genericul "Intre Marele Urs si Marele Licurici�, ci faptul ca gandim
cam la fel despre realitatile timpului nostru.
"Regasirea demnitatii pierdute� isi intituleaza el prefata, "Cuvantul
inainte� al cartii, recurgand, nu intamplator, inca din primele randuri, la
citatul filosofului chinez Sun Tzu, autorul tomului de referinta peste ani,
pentru strategii militari � si nu numai pentru ei - "Arta razboiului�, cu
privire la "manipulare�. "Manipularea - in diversele ei forme de
manifestare � este, in fapt, o forma a razboiului psihologic. Cand Sun Tzu a scris
�Arta razboiului�, cu siguranta ca nu s-a gandit la ce forme elaborate va cunoaste
acesta in decursul evolutiei umanitatii. De fapt, problema pe care ar trebui sa
ne-o punem cu totii � scrie Nicu Balint - este daca noi, ca popor, evoluam cu
adevarat sau ne autodistrugem putin cu fiecare zi? Insidioasa, impletind
elemente de adevar cu altele ce tin de domeniul fictiunii, manipularea,
prin cuvant si imagine, are o putere de persuasiune extraordinara,
determinand publicul-tinta - ce joaca rol de receptor - sa gandeasca si
sa actioneze in sensul dorit de emitator.�
Personal, totdeauna, am considerat ca jurnalistul este un ostas, un
luptator pe baricadele inteligentei, ale razboiului informational. Evident,
vorbim despre oameni destepti si bine pregatiti, despre acea presa care
este si trebuie sa ramana "a patra putere in stat�. De ce? Fiindca, in
zilele noastre, castigarea unei batalii � indiferent de ce natura, chiar si
militara - nu tine atat de forta militara bruta si de numarul ostasilor.
"Dominante sunt elementele ce tin de inteligenta umana: diversiunea,
viclesugul, spionajul, manipularea opiniei publice, experienta
comandantilor, psihicul luptatorilor� - scrie Mircea Chelaru, intr-un
exceptional eseu, intitulat "Mass-media reprezinta a patra putere in stat:
instrumente de modelare-dezinformare�. Mijloacele de lupta in cadrul
acestor razboaie au fost descrise pentru prima data de Sun Tzu, ca fiind
niste principii ale razboiului, iar elementele din lucrarea acestuia sunt
folosite de teoreticienii diferitelor tipuri de razboaie informationale. In
aceste confruntari nu este importanta realitatea concreta a vietii, ci
opiniile oamenilor. Realitatea poate fi schimbata prin schimbarea
opiniilor oamenilor, care, la randul lor, pot schimba lumea. Sentimentele,
atitudinile si comportamentele indivizilor pot fi induse sau fabricate
prin mijloace specifice.
Nicolae Balint pledeaza, asadar, pentru "Regasirea demnitatii
pierdute�, intr-o Romanie � "drumet in calea lupilor� (cum o denumea
Nicolae Iorga, cu un secol in urma), "lupi� ai mileniului trei, jucata la
zaruri de aceasta data de Marele Urs si Marele Licurici, cu largul concurs
al lichelei politice autohtone. De fapt, "Licheaua politica � Un exemplar
in curs de omologare� - deschide seria editorialelor.
Exceptional pamflet! Acesta este un pamflet adevarat, nu injuriile si
calomniile editate pe ici-colo, sub umbrela genului!
Al doilea capitol al cartii este consacrat unei serii de interviuri cu
personalitati foarte interesante, controversate sau nu � unele �, ideile
concluzive ale dialogurilor convergand, de fapt, spre intrebarea retorica
din titlu: Quo vadis, Romania?
Nu intamplator, Nicolae Balint realizeaza interviuri cu tema-tinta,
interlocutorii sai fiind in masura sa dea raspunsuri, atat cat se poate, in
acest stadiu, si in acest timp si sub aceasta forma, unor intrebari care �
unele, de interes general - ne framanta de mai bine de doua decenii.
"In 1989, soarta Europei de Est �fusese croita�� (Interviu cu domnul
George Apostoiu, fost diplomat de cariera); "De data asta ni se vrea
capul! Vor sa disparem fizic...� (Interviu cu prof. dr. Ion Coja); Familia
traditionala in fata provocarilor mileniului trei (Interviu cu Bogdan
Mateciuc, director executiv al Aliantei Familiilor din Romania); "Suntem
un stup bezmetic (...) fara matca, in care se inmultesc trantorii� (Interviu
cu David Morar, sculptor muresean); Avem in fata un viitor european
comun (Interviu cu prof. dr. Giuseppe Munarini, corespondent pentru
Italia al revistei "Ararat�); "Reconfigurarea centrelor de putere este
inevitabila�� (Interviu cu Aurel Rogojan, general de brigada S.R.I. in
rezerva); Despre politicieni, compromisuri si complicitati (Interviu cu
dr. Ioan Sabau-Pop, conferentiar universitar, avocat in Baroul Mures);
Adevar sau impostura? (Interviu cu Dieter Stanzeleit, cel care se pretinde
a fi fiul nelegitim al ex-Regelui Mihai I); Lumea se misca... in ce directie?
(Scurte opinii ale domnilor Vasile Buga, Traian Plesca, George Apostoiu
� fosti diplomati de cariera - si a domnului Aurel I. Rogojan, general de
brigada S.R.I., in rezerva).
Nu voi insista asupra acestui capitol, pentru a nu va rapi placerea
descoperirii unei alte fatete a gazetarului � farmecul dialogului inteligent,
serios documentat prealabil. Nicolae Balint este un gazetar puternic, am
mai spus, si acest fapt ii caracterizeaza opera. Dar este, inainte de toate,
un bun roman, si nu se sfieste sa o declare: "Motivatia acestui volum? De
mai mult timp, traiesc sentimente amestecate. Oripilare, neputinta,
revolta... Ce se intampla cu tara asta? (...) Mai nou, Romania se confrunta
si cu tendinte vadite de enclavizare, un atac direct la statalitate. (...) Cu
siguranta ca, pentru poporul roman, supus la fel de fel de �experimente
sociale�, exista niste limite ale suportabilitatii peste care nu se va putea
trece. Sunt insa convins ca aceasta stare de fapt nu va dura la infinit.
Exista niste cicluri istorice imuabile si oarecum repetitive, carora nu ne
putem sustrage. Asa ca va veni probabil si o vreme a raspunderilor... fie
ele individuale sau colective. De la caz la caz�.
Sa speram!
MARIANA CRISTESCU
(Fragmente din prezentarea sustinuta in seara lansarii)
