Taci, taci, vorbește cu Dumnezeu în rugăciune!

Un bătrân pios se ruga de cinci ori pe zi, în timp ce partenerul său de afaceri nu punea niciodată piciorul în Biserică. Acum, când a împlinit 80 de ani, el s-a rugat astfel:

-O, Doamne! Încă din tinerețe nu a trecut nici măcar o singură zi fără să vin la Biserică și să-mi rostesc rugăciunile de cinci ori, conform rânduielii. Nu am făcut nicio mișcare, nu am luat nici o decizie, importantă sau nu, înainte de a invoca mai întâi Numele Tău. Iar acum, la bătrânețe, mi-am dublat eforturile și am ajuns să mă rog ție fără încetare, zi și noapte. Și iată-mă în fața Ta, mai sărac decât un șoarece din biserică. În schimb, privește-l pe partenerul meu de afaceri: nu se sfiește să bea și să joace, și cu toată vârsta lui înaintată, se însoțește de femei cu un caracter îndoielnic; și totuși, este putred de bogat. Mă întreb dacă s-a rugat măcar o singură dată în viața lui.

Doamne, nu mă rog ție să fie pedepsit, căci ar fi un act lipsit de compasiune creștină, dar te implor, spune-mi: de ce, de ce, de ce...

L-ai lăsat pe el să prospere, în timp ce pe mine m-ai ignorat cu totul?

- Deoarece ești îngrozitor de plictisitor! i-a răspuns Dumnezeu.

Regula în unele mânăstiri nu este „Să nu vorbești", ci „Să nu vorbești decât dacă îți poți îmbunătăți tăcerea".

Oare nu se poate spune același lucru și despre rugăciune?

Lasă un comentariu