În casa bunicului meu, primar de urbe în Piatra Neamț, cu ocazia Crăciunului din anul 1938, printre musafiri se afla și un grup de medici ai Spitalului „Dr. Costinescu", inclusiv doctorul Lalu, fost lider și deputat al PNL-ului. După câte îmi amintesc, Partidul Național Liberal și Partidul Țărănesc erau suspendate de către Regele Carol al II-lea.
În salonul bunicului, am auzit povestea spusă de doctorul Lalu. Cică, la spital, a fost adusă o băbuță dintr-un sătuc îndepărtat din Valea Ceahlăului. Se plângea baba de dureri și vâjâieli în creier, zicea că face zgomot „ca trinul", cu toate că ea nu văzuse și nu auzise în viața ei un tren. I se făcuseră tot felul de analize și tratamente, dar fără nici un rezultat. Baba îi dădea înainte cu „trinul din cap", așa că unui tânăr medic stagiar, de loc din Iași, i-a venit o idee: „Hai să facem o încercare, să-i scoatem trenul din cap". O pregătesc pe babă, o adorm prin anestezie și îi pun pe cap un pansament improvizat, apoi o readuc în salon.
Când s-a trezit, șugubățul medic îi arătă un trenuleț de jucărie, care fluiera și scotea aburi, spunându-i că, gata, a operat-o și i-a scos „trinul" din cap. Baba se uită mirată și recunoaște că a scăpat de dureri.
După două zile, când i se face externarea din spital, tânărul medic îi urează sănătate, îi face cadou trenulețul de jucărie și o duce cu ambulanța la gara din Piatra Neamț, să vadă și baba un tren adevărat. Văzând cât de mari sunt locomotiva și vagoanele, baba își tot făcea cruce și se mira cum de un „trin" atât de mare s-a făcut atât de mic încât a încăput în capul ei!
Șeful spitalului povestea că așa era medicina în acei ani. Se mai făceau și tratamente, dar și astfel de încercări pentru a-i vindeca pe bolnavi.
