Un călugăr a venit odată la duhovnicul său și i-a spus:
- Părinte, de câte ori vin la tine, mă mărturisesc și îmi plâng păcatele, primesc de la tine sfaturi pentru îndreptare, dar nu mă pot schimba. Ce folos mai pot avea că vin la tine, dacă oricum cad în aceleași păcate? Părintele i-a răspuns:
- Fiul meu, ia două ulciorașe de lut - unul cu miere, iar celălalt să fie gol. Călugărul așa și făcu.
- Și acum - i-a spus părintele său, - toarnă de mai multe ori mierea din unul în altul. Ucenicul din nou l-a ascultat.
- Acum, fiul meu, uită-te la vasul gol și miroase-l. Călugărul l-a mirosit și a spus:
- Părinte, vasul gol miroase a miere și acolo, la fundul său, a rămas un pic de miere.
- Uite așa și învățăturile mele sunt depozitate în sufletul tău. Dacă vei dobândi de dragul lui Hristos cel puțin o parte din virtuți, Dumnezeu prin mila Sa va umple ceea ce-ți lipsește și va salva sufletul tău pentru viața veșnică.
(Din volumul „Pelerin spre înaltul Cer", în curs de apariție la Editura Nico)
