Ca la noi, la nimenea: mortul din colet!

Motto: „Nu pierdeți timpul căutând obstacole; s-ar putea să nu existe." (Franz Kafka)

De când se știe el pe lume, românul a fost inventiv. „Nevoia te învață" - spune o vorbă din bătrâni -, iar la capitolul „nevoi", mereu am stat „drumeți în calea lupilor".

Citind deunăzi, în „Monitorul de Suceava", știrea despre care o să facem vorbire ceva mai încolo, mi-am adus aminte de Kafka.

De la bun început trebuie vă spun că îmi place Kafka. Îmi place, și gata! Scrie el undeva că „Preoții și ritualurile sunt doar cârje pentru viața infirmă a sufletului". Fraza asta o să le placă grozav unora care se dau cu capul de pereți să alunge religia din școli, și oricum nu pricep mare lucru despre nimic, dar nu mă interesează. Or pricepe ei cândva.

Fapt e că eu chiar nu am nici cea mai vagă idee dacă diasporenii despre care va fi vorba, în ultimă instanță, în acest articol vor fi aflat despre această cugetare kafkiană, și nici nu contează, cert este însă că s-au întâlnit în gând cu scriitorul în privința relației cu Creatorul Suprem. Căci scrie Kafka: „Omul nu poate vorbi despre Dumnezeu. În cel mai bun caz, poate vorbi cu Dumnezeu". Splendidă cugetare și perfect adevărată.

De ce toată această introducere? Pentru că, iată, recent, un preot din Prisaca Dornei-Suceava a primit, prin Poștă, un colet din Germania. Nimic senzațional până aici, doar că, atunci când a deschis pachetul, a rămas perplex: „Doamne, e Costel!". Într-adevăr, în colet, în stare de cenușă fină, se aflau rămășițele incinerate ale lui Costel Hanti, un consătean de 46 de ani, care lucra în Germania, decedat acolo, urna fiindu-i expediată de rudele aflate în imposibilitate de a aduna cei 7.000 (șapte mii) de euro necesari repatrierii!!!

Viața bate filmul. Absurdul kafkian pălește pe lângă iraționalitatea cu rang de necesitate imediată a timpului nostru. Par cinică? Mi s-a mai spus. Nu sunt.

„«Când am aflat ce este înăuntru, am mers direct la familie, anunțând și celelalte rude. Știu că era așa un colet, iar în interior un plic, cu toate datele și documentele necesare, și am văzut apoi, când au desfăcut rudele, un fel de borcan, așa, din inox, foarte bine sigilat» - a declarat preotul Cristian Brocea, parohul de la Prisaca Dornei. Acesta a mai spus că rudele au ținut, de joi până sâmbătă, vasul din inox cu rămășițele bărbatului decedat în Germania în casa străbunicii acestuia, după care l-au dus la cimitir, unde l-au îngropat fără slujbă. «Am spus doar câteva cuvinte de mângâiere pentru familie, s-a făcut o groapă de aproximativ jumătate de metru în cripta familiei, o cruce la căpătâi, cum ar veni, că a fost ortodox, și cam asta a fost. La 40 de zile, noi, Parohia, ne vom ocupa să-i facem prohodul. Și pentru mine a fost ceva inedit», a recunoscut părintele Brocea."

Într-adevăr! „Orice ființă, cât de neînsemnată ar fi, constituie centrul unui cerc trasat în jurul ei." - considera Kafka în „Jurnal" .

Fiecare dintre noi putem fi - ar trebui să fim! - un „axis mundi" al cuiva, așa e firesc, în asta constă frumusețea și logica supraviețuirii.

Așadar… „Nu pierdeți timpul căutând obstacole; s-ar putea să nu existe".

Ciudat decupaj de viață și moarte, dar, în esență, frumos!

O să vă mai povestesc, însă, și altceva, nu neapărat ciudat, și… deloc frumos!

În urma recentelor atentate de la Paris, un deștept căruia îi place la nebunie să se bage în seamă, pe numele lui Ivan Zverjanovski - coordinator al Centrului pentru controlul armelor ușoare din sud-estul Europei, aflat în subordinea ONU - ar fi declarat jurnaliștilor de la „The Telegraph" că: „Balcanii sunt, fără îndoială, o sursă majoră de arme pentru Europa. Și, în aproape toate cazurile, armele au fost produse legal, însă au ajuns pe mâinile cui nu trebuia. Puștile Kalașnikov nu au fost produse de vreo țară fostă iugoslavă, așa că provin probabil din România sau Bulgaria. Muniția de calibrul 7,62 pentru Kalașnikov provine din Bosnia, mitraliera SA VZ58 a fost fabricată în Cehia, iar pistoalele Glock provin din Austria".

Ca să vezi! Gura nu doare, așa că… de ce să nu mai aruncăm încă o pisică moartă în curtea românilor? Numai că nici Dumnezeu nu doarme!

„Armele folosite de frații Said și Chérif Kouachi în atentatul împotriva publicației satirice franceze «Charlie Hebdo» proveneau din Belgia", a scris marți cotidianul flamand «Het Laatste Nieuws», în ediția online, informează EFE. Cu doar câteva săptămâni înainte de atentatele teroriste de la Paris, unul dintre, atacatori, Amedy Coulibaly, a luat un împrumut de 6.000 de euro de la agenția de credit Cofidis. El a declarat că are un salariu de 2.924 de euro net. Este posibil ca acești bani să-i fi cheltuit pentru a cumpăra din Belgia armele folosite de el și de frații Kouachi.

„Anchetatorii din Franța și Belgia sunt convinși că frații Kouachi au obținut armele prin intermediul francezului Amedy Coulibaly, autorul atentatului de la magazinul cușer din Paris, unde au fost uciși patru evrei". Potrivit publicației, puștile și lansatoarele de rachetă au fost cumpărate, împreună cu alte arme de foc, la prețul de circa 5.000 de euro, tranzacția având loc în apropiere de Gare Bruxelles-Midi.

Miercuri, ziarul «Le Soir», citat de EFE, scria că belgianul care a negociat cu frații Kouachi livrarea de arme s-a predat poliției. Individul s-a prezentat marți din proprie inițiativă la o secție de poliție din Charleroi (sud). Belgianul a spus că a menținut contactul cu Amedy Coulibaly și a dat asigurări că francezul a încercat să cumpere un autoturism și a încercat să-l înșele în timpul tranzacției. Traficantul de arme belgian a mai spus că, atunci când a aflat că Amedy Coulibaly are legături cu gruparea radicală Statul Islamic (SI), s-a speriat și a ales să informeze poliția. (agerpres.ro)

Aceasta e minunata lume în care trăim! Și totuși… scria Kafka: „Universul este un rezervor aproape neatins de valori și de semnificații, iar un om nu trebuie să-și piardă vlaga pentru că nu-l poate măsura". (…) „Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit."

Doamne, ai grijă de noi!

 

 

Lasă un comentariu