Mulți comentatori apreciază că noul președinte ales al României, Klaus Iohannis, va face o altfel de politică decât cea a predecesorului său, Traian Băsescu. Bun, așa să fie. Dar, nu puțini se întreabă: „ce a făcut, până acum, președintele, în luna care se împlinește de la instalarea în fotoliul de la Cotroceni?"
„Tace și face", a fost răspunsul unora din anturajul său. Bine, dar ce face? S-a schimbat ceva de când a venit Klaus Iohannis la Cotroceni? Pe oricine de pe stradă ai întreba, îți va răspunde că nu s-a schimbat nimic. Regimul USL (acum USD) a rămas neatins. Victor Ponta, cel căruia mulți îi cântau Prohodul, e mai puternic decât înainte de pierderea scrutinului prezidențial. Deși, dacă bine ne amintim, Klaus Iohannis vine la Cotroceni după o relație cu năbădăi între președinte și premier.
Și, totuși, ceva s-a schimbat. A fost momentul politic de luni, 12 ianuarie, botezat oficial: „Consultările președintelui Klaus Johannis cu partidele parlamentare de ajungere la un Acord Politic pentru a se asigura Apărării, începând cu 2017, minimum 2% din PIB". Și a mai fost o „schimbare". Pe vremea lui Traian Băsescu, delegațiile ședeau pe fotoliile așezate lângă peretele opus celui lângă care erau așezate fotoliile delegației prezidențiale. „Or, acum - subliniau ironic unii martori oculari -, potrivit Măreței, Strălucitei Schimbări din Temelii, delegațiile au fost așezate la aceeași masă cu delegația prezidențială".
Numai că întâlnirea și Acordul în sine au fost etichetate de unii comentatori drept „un moment de publicitate prezidențială". De ce? Pentru că entuziasmul față de creșterea Bugetului Apărării își are temeiul în faptul că această creștere e cerută de America. Așadar, cine voia să arate românilor că, spre deosebire de antecesor, el convinge partidele românești, atât de arțăgoase, să semneze un Acord cât ai clipi este Klaus Iohannis. Deși unde cere America, în România nu există cârteală! Concluzia? Acolo unde Fostul dezbina, Actualul unește.
Sigur, faptul că, prin semnarea acestui Acord, s-a realizat un consens între partidele parlamentare, poate fi apreciat ca un succes. Dar, după semnarea acestuia, nu puțini abservatori au fost de acord că problema bugetului Armatei în 2017 nu era printre motivele pentru care publicul a decis să meargă Iohannis la Cotroceni, nu Victor Ponta. Bunăoară, continuarea războiului împotriva corupției era o temă mult mai arzătoare. Aici chiar avea România nevoie de talentul de mediator și puterea de convingere a președintelui Klaus Iohannis să producă o atitudine comună a tuturor liderilor politici. De asemenea, era mult mai important, printre altele, ca președintele României să fi condus niște consultări la finalul cărora să aflăm că toți liderii partidelor au căzut de acord să voteze, până la alegerile din 2016, toate legile de care România are nevoie pentru ca următorul parlament să fie format din numai 300 de aleși, în loc de aproape 600 în prezent!
Aceste probleme erau, deci, mult mai importante, deoarece cu sau fără acord pe Bugetul Apărării, un partid ajuns la Guvernare tot ar fi mărit Bugetul, deoarece o reclamă americanii. Dar, cine știe, viitorul ne va arăta, probabil, că președintele va lua în dezbatere și problemele la care ne-am referit, precum și altele de stringentă actualitate.
Fapt este că de fiecare dată când a fost întrebat asupra unui subiect controversat din punct de vedere politic, Klaus Iohannis a refuzat să răspundă, motivând că el face, nu vorbește. Iar cetățenii - cei 6 milioane de români care l-au votat - așteaptă, într-adevăr, să vadă (și să audă) ce face, dacă nu (prea) vorbește, deoarece - cel puțin până acum - transparența nu este „punctul forte" a lui Klaus Iohannis.
Dă, Doamne. să ne înșelăm!
