Decizia Băncii Central Europene de a tipări, în perioada martie 2015 - septembrie 2016, un triliard de euro, sumă din care, lunar, vor fi lansați pe piață 60 de miliarde, cu scopul declarat de a scăpa zona euro de deflație și de recesiune, va duce la „prăbușirea" monedei unionale. Cu acești bani BCE va cumpăra obligațiuni publice și private din țările zonei euro cu mari datorii (exemplul cel mai elocvent fiind Grecia) pentru a menține ținta anuală a inflației în limita de 2%, așa cum s-a stabilit în forurile de conducere ale UE.
Pentru a nu-și încălca propriile hotărâri privind finanțarea directă a guvernelor din zona euro, BCE a apelat la trucul finanțării indirecte prin cumpărarea bondurilor guvernelor de pe piața secundară, de la bănci sau alți deținători care să beneficieze de o siguranță sporită de plasare ulterioară, fără probleme, chiar dacă sunt emise de state cu mari datorii financiare.
De asemenea, măsura BCE are în vedere ieftinirea împrumuturilor guvernamentale din zona euro, pentru statele care nu mai sunt credibile în atragerea de investitori pe piețele lor.
Finanțarea guvernelor de către Banca Central Europeană salvează neputința politicienilor din țările cu probleme de a lua măsuri drastice, nepopulare, de teama propriului popor, exemplu Grecia în urma câștigării alegerilor parlamentare de către partidul de extremă stângă SYRIZA, care nu este dispus să plătească împrumuturile făcute de fostele guverne fără să facă o analiză atentă cum s-au cheltuit bani și cu ce dobândă au fost luați. Germania se opune socializării riscului de plată a datoriilor țărilor din zona euro, pe motiv că ele, până la urmă, vor fi preluate spre achitare de către toate statele din această zonă.
Decizia Băncii Central Europene de a tipări un triliard de euro pentru „garantarea" datoriilor mari ale unor guverne din state ale zonei euro, duce la prăbușirea acestei monede. De fapt, imediat după ce Mario Draghi, președintele BCE, a anunțat această măsură, cursul de schimb al euro față de dolar și mai ales față de francul elvețian s-a depreciat. Cursul francului elvețian a crescut, egalizând și chiar depășind pe cel al euro, iar cel al dolarului s-a apropiat periculos de mult de cel al euro, încât nu e exclus să se egalizeze.
Cu astfel de măsuri de creștere a masei monedei euro în piață (cu câte 60 de miliarde de euro lunar) „lucrurile n-arată deloc bine pentru împrumuturile în franci elvețieni din România, ceea ce va duce la o întărire a monedei elvețiene în fața leului." E clar că țara noastră e prinsă din nou pe picior greșit, ca și în 2008, când o parte din creditele în franci au ajuns la scadență, când o mică parte din ele au fost convertite în lei, încât majoritatea clienților ar fi trebuit să accepte un curs dublu față de cel din momentul la care au luat creditul. „Ajutorul" primit de la bancă pentru cei cu dificultăți la plata ratelor a constat, în principal, în reeșalonări și rescadențări, soluții de restructurare care cresc costul total al creditului, în schimbul unor rate mai mici pe o scurtă perioadă.
„Legal se poate găsi o soluție care să vizeze toate creditele în valută, nu doar pe cele în franci, pentru că legea nu poate fi discriminatorie și constituțională în același timp. Tocmai din acest motiv, este foarte greu de crezut că politicienii își vor asuma să aducă pierderi ridicate în sistemul financiar, adoptând o lege care să aducă conversia creditelor în valută la cursul inițial plus o marjă. BNR se opune vehement acestei soluții și am văzut că, până acum, n-a trecut nimeni peste cuvântul ei." De ce nu și cei cu credite în euro sau dolari să nu-și dorească să fie subvenționați, în cazul când cursul acestor monede o va lua razna, dacă creditele în franci, ca și băncile acestor clienți, vor fi compensați cu bani de la buget printr-o hotărâre politică. Însă ar fi nedrept să plătim cu toții, așa cum s-a mai întâmplat, în cazul băncilor care au dat faliment, datoriile altora, mai ales ale șmecheriilor făcute de bănci prin neinformarea clară a clienților care au luat credite în valută.
