Independența Justiției, apreciată de politicieni, în general, dar, criticată, dacă e „în joc" persoana lor!

Am mai abordat acest subiect - „Independența Justiției - în comentariile noastre precedente: atitudinea politicienilor față de „mult-clamata" independență a Justiției. Și ultimele evenimente (arestări și, în unele cazuri, condamnări) ne-au demonstrat, dacă mai era cazul, că, dacă se află în situația de „a-și apăra pielea", politicienii penali își schimbă opiniile (față de justiție) în raport de deciziile (deliberările) judecătorilor. E „independentă", dacă sunt achitați, și… face poliție politică, dacă sunt condamnați!

Or, spun analiștii și comentatorii independenți, când Justiția se împotmolește, nu pentru că n-ar putea să deslușească ițele afacerilor corupte, ci pentru că i se pun piedici, atunci ea rămâne doar o modalitate pentru a descărca de răspundere pe cei ce se știu încărcați de fapte de corupție. Una dintre „piedici" este, încă, imunitatea parlamentară. Ultimele „exemple"? cazurile Vosganian și Elena Udrea. După maratonul din cazul Udrea - și mandatul de arestare pe 30 de zile - se părea că e definitivă schimbarea de atitudine a majorității din Camera Deputaților și Senat în această problemă. Se părea, dar n-a fost să fie!

Dovada: senatorul Vosganian a plâns numai pentru că s-a cerut o începere a urmăririi penale. În discursul său lacrimogen - și foarte vehement la adresa procurorilor DIICOT -, politicianul s-a victimizat și a arătat, în plenul Senatului, că „se simte vânat de procurori". Ceea ce, să recunoaștem, nu a făcut-o Elena Udrea, care nu a apelat la lacrimi, nici măcar în cătușe, în drum spre arest. Mai mult, Vosganian, după ce le-a spus colegilor senatori că „nu există probe noi în dosar", a apelat și la alte… ingrediente: „sunt singurul român propus de mai multe asociații la Premiul Nobel (…).

Nu vreau să fiu comediant într-un spectacol mediatic al cărui scenariu nu știu cine-l scrie",

a afirmat Vosganian.

Întrebare: nu a sfidat, în acest fel, Vosganian Justiția? Cu atât mai mult cu cât, dacă acuzațiile sunt bazate pe fapte inexistente (așa cum a susținut!), avocaților lui Vosganian le era simplu să demonteze alegațiile procurorilor. Așadar, dacă se știa nevinovat, Vosganian nu avea niciun motiv să plângă prin Senat sau să apeleze la sprijin divin. Realitatea e alta: discursul lui este (a fost) unul al celui care se teme de Justiție pentru că știe foarte bine ce a făcut. Adică, a pledat personal în cadrul ședințelor de guvern pentru a oferi gaz ieftin producătorilor de îngrășăminte chimice, adică exact milionarului Niculae, care avea datorii uriașe la Romgaz, cum arată raportul procurorilor.

Sigur, impresionați de lacrimile și teatrul jucat de liberal (între timp, a demisionat din PNL!), senatorii PSD și PNL și-au dat mâna și l-au scăpat de urmărirea penală. Deocamdată, deoarece procurorul-șef interimar al DIICOT, Georgiana Hossu, a declarat - citat de Agerpres - că, dacă vor apărea indicii noi în ancheta derulată în cazul Varujan Vosganian, va fi cerută din nou Senatului încuviințarea urmăririi penale pe numele său.

Fapt este că, potrivit unor comentatori, votul „pro Vosganian" din Senat venea într-o săptămână în care liderii noului PNL, Alina Gorghiu și Vasile Blaga, au tot dat semnale că au cimentat o majoritate liberală în Senat. Iar, pe de altă parte, venea într-o săptămână în care președintele Klaus Iohannis a ținut primul discurs în Parlament, unde a vorbit despre schimbarea majoră de care are nevoie clasa politică, punându-l într-o situație jenantă. Întrucât de ce „schimbare" poate fi vorba, câtă vreme penalii vor continua să-și protejeze interesele ca până acum?!

Că politicienii (fie ei și din eșalonul II) critică Justiția, dacă e „în joc" persoana lor, o arată și maniera în care deputatul UDMR Attila-Gabor Marko, nepotul senatorului UDMR, Marko Bela, a „înțeles" să se supună chemărilor organelor judiciare. Frica de DNA l-a împins să caute protecția premierului ungar, Viktor Orban. „S-a apreciat - declara avocatul acestuia, Eugen Iordăchescu - că în ceea ce-l privește pe domnul Marko Attila demersurile judiciare sunt de natură a provoca o puternică reacție de stat, că s-a încălcat dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil și de aceea a decis să i se acorde protecție". Fără comentarii. De menționat că, într-un alt dosar, deputatul UDMR a fost condamnat, la sfârșitul anului trecut, la 3 ani cu suspendare pentru retrocedarea ilegală a unui imobil.

Concluzia privind atitudinea politicienilor (a unora, evident) față de independența Justiției? A formulat-o, ironic, un comentator, spunând: „Rămâne valabilă comparația (mai populară!) legii cu o barieră în fața căreia se opresc boii, pe sub care trec cățeii și peste care sar dulăii". Într-un cuvânt, că vechea mentalitate (scapă cine poate!) stăpânește, încă, Parlamentul României. Din păcate…

Lasă un comentariu