POSTUL este nevoință: abținerea în gând și-n fapte / La băuturi, mâncăruri, pofte, ce ispitesc către păcate... / El trupul ne-nfrânează, mintean-trepte ne-o tot urcă / Spre frumusețea cea Divină și Bunătatea lui adâncă! // În timp de Post și Rugăciune, trupește mai înfrânat / Gândul se-nalță către Domnul, prin sufletul înaripat! / Postit-au 40 de zile: Moise, primu-n temporal,/ Dar mai ales Mântuitorul, Cel peste timp, peste Astral! // Creștinul care postește pe Pământ, e cu IISUS! / Dar și în împărăție, în Raiul Veșnic Cel de Sus!/ Postul este ca o armă (la fel de bine e și scut) / În Milostenie smerită pentru IISUS și-A Sa Credință!/ Un Post de cel puțin o zi, e cel total sau ajunarea / Ce exclude gândul rău, băutura și mâncarea... // Postu-i aspru practicat, pe la noi, de multă lume: / Pâine uscată, dar și fructe, apă, sare și legume... /În tain mic, regim vegan, în bucătării gătit / Fără ulei și fără vinuri, Postul comun, obișnuit!/Iar în Posturile Mari, când se-ntâmpl-o
Sărbătoare/ la ulei, vinuri și pește, Biserica dă dezlegare!/Avem, de patru ori pe an, Posturi foarte importante/Ne spun cei ce au voință: „Sunt ușoare! Deci se poate!" // Să nu uităm că-n zi de Miercuri, DOMNUL IISUS a fost vândut.../Iar Vineri, după Pătimire, pe Cruce fost-a omorât... /Cine postește în Credință, va fi și-n suflet sănătos / Nu doar în viața de pe Terra, dar și în ceruri cu HRISTOS!.
Paulian Buicescu (1949- ) profesor, Liceul Tehnologic Izvoarele, Movileni-Olt, Membru în Liga Scriitorilor din România și în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Din activitatea profesională: 17 ani la Direcția de Telecomunicații Olt și Vâlcea, la Direcția
de Radio și Televiziune București; 25 de ani în învățământ ca învățător, maistru instructor Electrotehnică și Telecomunicații; profesor de turism, geografie, religie.
P.S. Prima duminică din Postul Mare se cheamă și „DUMINICA IERTĂRII". HRISTOS, DOMNUL NOSTRU, pe Crucea Calvarului a putut să spună „Tată, iartă-le păcatele că nu știu ce fac"... și a fost... Dumnezeu! Oare noi creștinii, în calitate de... oameni, nu putem să facem ce a făcut Hristos? Să ne îmbrățișăm frățește și să ne cerem iertare și să iertăm, unul altuia? Iertarea este o virtute fără de care nu vom putea ajunge la scopul suprem al fiecărui creștin care se respectă: „MÂNTUIREA". Fără iertare, putem străbate cărările multor Biserici, Schituri, Mănăstiri, Case de Rugăciune... ne depărtăm tot mai mult de Hristos și ne apropiem de... Fariseu. Dacă prin articolele mele am adus stări sufletești negative, îmi cer iertare, și simt o bucurie sufletească deosebită acum... când pot sincer să fac lucrul acesta. Vă doresc tuturor creștinilor un „POST UȘOR ȘI CU FOLOS".
Să nu uităm, totuși, de Sfântul Ardealului care ne tot sfătuiește: „CINE ARE MINTE SĂ IA AMINTE!"... și să nu uităm nici de ARDEALUL NOSTRU SFÂNT, care se pare că devine tot mai mult o „insulă care plutește în derivă", la cheremul vecinilor nepoftiți...
„1001 CUGETĂRI"
