RESURSE MATERIALE ȘI FIZICE PENTRU TRATAMENTUL SPITALICESC LA TÂRNĂVENI

Una dintre cele mai impozante construcții de o inestimabilă utilitate publică, care de foarte mulți ani completează peisajul citadin al municipiului Târnăveni, a cărei edificare a început în anul 1896, este fără îndoială clădirea spitalului „Gheorghe Marinescu" devenită instituție de stat în anul 1919, după unirea Transilvaniei cu patria mamă. Spitalul devine foarte bine cunoscut în România prin competența, spațiu și aria prestării actului medical, cât și prin organizarea celui de-al nouălea Congres al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie și Psihologie (4-6 octombrie 1931), cu participarea eminentului om de știință român prof. Dr. C.I. Parhon, de mare renume și recunoaștere internațională, și savantului Gheorghe Marinescu al cărui nume îl poartă spitalul.

O evidență clară asupra funcționării spitalului din fosta capitală a județului Târnava Mică există doar din anul 1920, până atunci instituția depinzând de Administrația Județeană, așa cum depinde și astăzi. Din anul 1923 spitalul din Târnăveni intră în subordinea Ministerului Sănătății condus, pe rând, de doctori foarte valoroși (rămași în memoria colectivă a locuitorilor: Mihăileanu Grigore, Sfârâială Marin, Matas Ștefan s.a.) dezvoltându-se continuu. Numărul bolnavilor tratați în spital la nivelul anului 1950 era de peste 6.800, capacitatea de acordare a asistenței medicale ajungând la peste 80.000 de persoane. După această perioadă, cea mai mare realizare până în zilele noastre în domeniul ocrotirii sănătății prin dotare, dimensiunea și capacitatea de efectuare a unui mare număr de prestații medicale, prin circuitul funcțional ideal, a fost construcția noii policlinici, începută în anul 1970 și dată în folosință în anul 1971, astăzi parte integrantă a spitalului.

Spitalul „Gheorghe Marinescu" din municipiul Târnăveni continuă să-și desfășoare activitatea într-un mediu operațional plin de constrângeri. Astfel de restricții sunt reprezentate de faptul că spitalul este subfinanțat față de necesitățile zilnice și de dezvoltare. Lipsesc fondurile de investiții, continuă existența unui ambulatoriu de spital neperformant, venituri proprii reduse etc. După zeci de ani clădirea spitalului nu a beneficiat de nici o lucrare de reabilitare.

Și, totuși, cum speranța nu moare (...) anii 2013 și 2014 au fost prolifici în privința unor modernizări ale secțiilor de chirurgie, interne și infrastructură prin alocarea unor importante fonduri din Bugetul Județean Mureș. Astfel s-au executat: reparații capitale la secția de interne în valoare de 335.000 lei; proiectul R.K., la secția chirurgie și secția de interne inițiat în anul 2013, cu o alocare de 348.179 lei, investiția totală la acest obiectiv ridicându-se la 632.179 lei. În anul 2014, Consiliul Județean a mai alocat spitalului 19.000 lei pentru reparația drumurilor și aleilor din incinta spitalului, aflate într-o stare jalnică, la care spitalul a mai adăugat 23.660 lei, valoarea totală a acestei investiții fiind de 42.669 lei.

În prezent, spitalul este în plină activitate de desfășurare a procedurilor de acreditare, obiectiv pentru care Consiliul Județean a alocat suma de 127.000 lei în privința realizării unei stații de apă potabilă stil rezervă, dar și suma de 80.000 lei pentru realizarea studiului de fezabilitate necesar R.K. pavilionului de neuropsihiatrie, la ora actuală, în afara oricăror norme de funcționare civilizată.

În acest context, merită a fi apreciată vizită președintelui Consiliului Județean, dl Ciprian Dobre, la spitalul din Târnăveni. Activitate simplă de constatare la fața locului, a utilizării eficiente a fondurilor Consiliului Județean. Lista neîmplinirilor și a nemulțumirilor fiind foarte lungă, generate de deficiențele de ordin organizatoric și administrativ: alimentație, contact, timp de așteptare, nevoile de resurse consumabile specifice diferitor tipuri de afecțiuni, de antibiotice adecvate pentru terapia complicațiilor bacteriene și mai puțin de profesionalismul medical. Apoi, latura tehnică a îngrijirilor de sănătate cu referire la acuratețea procesului de diagnostic și de tratament, ca și de latura umanistă a îngrijirilor bolnavilor, relațiile psihologice și sociale dintre pacient și medic, care, obiectivi să fim, în cele mai dese cazuri lasă foarte mult de dorit (...).

Consider că angajații spitalului, cu mentalitate veche, trebuie să participe la un amplu și minuțios proces de evaluare a performanțelor, ieșind din sfera formalismului, în cea a adevărului. Managerul, un om deosebit, trebuie să își convingă angajații de necesitatea schimbării atitudinii față de propria lor activitate, și în mod special față de pacienți, o nouă abordare în furnizarea serviciilor medicale, diagnostic, tratament și spitalizare.

Lasă un comentariu