Lumea reală, cea pe care o percepem cu simțurile noastre, este cea care ne face să fim, să ființăm, să existăm; ea, această realitate, ne obsedează, ne încântă și ne doare. Dar lumea din somn, cea care ne „rupe" temporar și periodic de atașamentele și grijile terorizante, lumea viselor este parcă secundară și, totuși, în adâncurile ființei noastre, pare ceva mai mult, o chemare tainică spre o totalitate a realității ce ni se dezvăluie mereu fragmentar. Visele, unele dintre ele, ne întregesc parcă drumurile cunoașterii, ne deschid și alte căi spre luminile esențiale. În vis, ființa noastră se deschide spre Marele Necunoscut, pentru că există în noi ceva ce face parte din nemărginire, ceva ce ne leagă de Universul energetic. De aceea, felul în care rememorăm visele, încercând să le „traducem" sensurile și mesajele, ține în mare măsură de ceea ce este persoana respectivă aici, în viața reală, de felul ei de a-și simți și intui lumea interioară și exterioară.
Preocuparea pentru vise, pentru anumite vise - cele foarte pregnante, cele ce nu se uită repede, cele ce ne dau la trezire o senzație anume de bucurie a cunoașterii, sau dimpotrivă, de mirare și spaimă, uneori - rememorarea unor astfel de întâmplări din lumea somnului este benefică și ne pregătește spiritual ca orice experiență de viață.
