Marea dezamăgire a Cinematografiei româneşti: Filmul „De ce eu?"

Se zice că Tudor Giurgiu e un bun organizator de festivaluri, deşi eu nu ştiu, fiindcă nu am fost niciodată la Tiff în Cluj. Dar, din păcate, ca regizor, a dat-o rău în bară. Am încercat, am avut bunăvoinţa de două ori, să urmăresc filmul din titlu. Prima dată, la Palatul Culturii, când am ieşit din sală după jumătate de oră, a doua oară, la cinematograful Arta, nici atunci nu am putut rezista până la final. Mă gândeam că cineva a vrut cu orice preţ să-şi bată joc de şefa DNA, ironizând în ultimul hal statutul procurorului, în cel mai prost film, cu cei mai proşti actori, inclusiv doi de aici, Gasparik Attila şi Nicu Mihoc. Sincer, nu ştiu ce au păţit în ultimul timp, fiindcă eşecurile profesionale se datorează şi comportamentelor defecte. A fost interesant actorul principal, căruia nici nu i-am reţinut numele, dar seamănă fizic cu Ionuţ Vulpescu, ministrul Culturii. Pozitiv a fost mesajul că presa e cea mai mare putere, deasupra procurorilor. Dar filmul static şi prost jucat, atât de plictisitor, a fost un mare afront adus avocaţilor de peste tot, statutului lor şi celui de procuror. Mă gândeam, oare chiar aşa viaţă plictisitoare au, săracii de ei? Cumplit, nici măcar prost nu pot să zic, un spectator, domnul Tomorogă, a spus „ăla nici nu e film", nemaivorbind de toată presa din sală, dezamăgită la limită. Cei care nu se pricep la politică şi nu ştiu cine e Kövesi sau ministrul Culturii, chiar nimic nu au înţeles din film. Cu excepţia celor care au detectat aluziile foarte directe, de atac la adresa incompetenţei şefei DNA, şi asemănarea izbitoare a interpretului principal cu un ministru finuţ, dar prea moale, spectatorii au înţeles doar că viaţa de avocat e cea mai plictisitoare şi sacourile, costumele aferente, la fel. Mari dezamăgiri, pe lângă actorii târgumureşeni, au fost Dan Condurache şi Mihai Constantin, care nu ştiu cum s-au putut coborî să joace atât de slab, lucru care vorbeşte mult despre condiţia ingrată a actorului. Radu Bânzaru, la fel, numai a prim-ministru nu arată şi se poartă. Victor Ponta e un înger pe lângă personajul lui. Aştept ca cineva să îmi explice această mare plictiseală, că film nu se poate numi şi nici titlul nu l-am înţeles.

Lasă un comentariu