În actualul context socio-economic, în care migraţia forţei de muncă pe piaţa internaţională ia amploare, sute de mii de minori sunt lăsaţi în ţară fără forme legale. Ne referim la situaţia în care ambii părinţi optează pentru a munci în străinătate, copiii suferind uneori traume care îşi pun amprenta asupra evoluţiei lor ulterioare, în plan afectiv şi comportamental.
Legea nr. 156/2000, republicată, este sediul materiei în ce priveşte protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate. În cuprinsul normelor metodologice de aplicare a actului normativ menţionat, legiuitorul se referă, inclusiv, la situaţia acestei categorii de copii. Potrivit normelor în vigoare, cetăţenii români care doresc să lucreze în străinătate şi îşi lasă copiii minori în ţară au obligaţia de a notifica Serviciul Public de Asistenţă Socială (S.P.A.S.) despre intenţia lor, spre a le fi eliberată o dovadă, necesară la întocmirea dosarului. În astfel de situaţii, S.P.A.S. efectuează ancheta socială şi propune luarea măsurilor legale ce se impun pentru protecţia şi îngrijirea copiilor minori, pe seama cărora va fi numit un tutore.
Conform reprezentanţilor conducerii Serviciului Public de Asistenţă Socială al Municipiului Târgu-Mureş, foarte puţine persoane îşi anunţă intenţia de a pleca la muncă în străinătate, „sărind" peste etapa formalităţilor prevăzute de lege pentru reglementarea situaţiei minorilor.
„Dovada necesară pentru încheierea unui contract de muncă în străinătate nu se eliberează decât după instituirea măsurilor legale privind protecţia minorilor rămaşi în ţară. Este necesar ca acestor copii să li se asigure condiţii corespunzătoare, să crească într-un mediu prietenos, să fie ajutaţi să treacă peste şocul provocat de absenţa părinţilor şi, mai ales, să nu se simtă abandonaţi", precizează d-na Marta Maior, director S.P.A.S.
