În acest weekend, am văzut două documentare de excepţie, britanice, la sala mijlocie, din cele mai multe dintr-un program selectat de Eliodor Moldovan. Primul, „Băiatul de pe plajă", despre cum încearcă negrii să parvină, din sărăcie, pentru a intra în graţiile doamnelor din lumea bogată, iar al doilea, despre un transsexual care încearcă să devină Miss Anglia, un caz real foarte convingător, care militează nu atât pentru dreptul acestei minorităţi sexuale, cât pentru libertatea de alegere „întotdeauna m-am simţit o femeie în trup de bărbat", motiv pentru care Jackie, născută Jack, optează cu permisiunea şi ajutorul financiar al familiei, pentru schimbarea sexului. Este atât de inteligentă şi devine atât de feminină încât până la urmă convinge, însă regretă şi spectatorii din sala cinematografului că nu a devenit Miss Anglia în 2012, dar a încercat şi în următorii ani, va încerca şi anul acesta şi în cei viitori, după cum spune în documentar. Este vorba de (in)toleranţa unora pentru această categorie, în acest caz, o piedică pentru a câştiga titlul până acum, deşi este foarte înaltă, subţire, dar problema e că nu este tocmai…o femeie normală ca celelalte. Foarte bine interpretat rolul celei care îşi joacă propriul personaj real din viaţă.
O surpriză deosebită este filmul „Cenuşăreasa" (Cinderella), vizionat duminică la prânz, realizat după cel de desene animate al lui Walt Disney, în care actriţa Lily James seamănă izbitor cu…desenul animat! O actriţă mai puţin cunoscută, care este plină de candoare. În rolul negativ al mamei vitrege apare Cate Blanchet, vopsită roşcat, culoare ce accentuează ca şi talia exagerat de subţire… răutatea, iar în cel al zânei, Helena Bonham Carter, care de obicei joacă roluri negative, aici este foarte simpatică în ipostaza celei care transformă dovleacul în caleaşcă, iar scenografia şi costumele sunt de excepţie, regia fiind semnată tot de un… actor, trecut pe cealaltă parte a baricadei, Kenneth Branagh, alături de care cea pomenită precedent a fost… de speriat într-o variantă de Frankenstein feminin. Povestea este adaptată foarte modern, dar plasată nu chiar la zilele noastre, ci în perioada rochiilor pe arcuri şi a castelelor şi interioarelor somptuoase, prinţul este fermecător, iar filmul conţine în aceeaşi măsură magie şi romantism. Felicitări încă o dată Primăriei şi unor angajaţi ai acesteia, pentru un cinematograf cum nu au multe oraşe, cu filme de excepţie şi un personal pe măsură!
