Din cronica străzii

Pe ici pe acolo, pe la margini de mari oraşe, edilii primăriilor au amenajat, cu bani mulţi, adăposturi temporare pentru câini. Ei care, de la caz la caz, pot fi vagabonzi, ai străzii sau ai nimănui! Postură în care rămân până când se „întâmplă" înfierea sau eutanasierea! Nu acelaşi trist şi neomenos destin îl au dulăii pentru paza oilor, stânelor, vilelor şi averilor celor înstăriţi şi îmbogăţiţi nu numai instantaneu. Dar şi total şi definitiv. Dacă nu cumva vine, mult prea târziu, DNA-ul în controlul anunţat şi politic dirijat. Iar acei dulăi nu duc chiar o meritată şi firească viaţă de câine, ci de om îmbuibat, lipsită de cea mai mică grijă a zilei de mâine. La fel ca şi plăpânzii şi gălăgioşii căţeluşi de companie, aşa-zişii „vindecători" ai stresului cotidian! Numai că primăriile nu se ocupă şi de stăpânii lor. Uitaţi-vă, bunăoară, ce se vede prin parcuri şi pe străzi! „Odraslele" canine sunt scoase din case şi din curţi nu numai la plimbare, ci şi pentru a-şi goli maţul gros şi băşica udului!? Iar gardienii publici patrulează nu chiar degeaba, ci pe bani şi siguri, lună de lună! În schimb se iau de viaţa bietelor florărese care ne vestesc că, totuşi, a venit Primăvara, oferindu-ne, pentru nimica toată, plăcutele flori de primăvară, ca şi plăpândele rămurele de sălcii înverzite şi îmbobocite!

Lasă un comentariu