Nu demult s-a făcut oarece „vâlvă" de faptul că, pe la birourile parlamentare din teritoriu, unii „aleși" și-au angajat - așa, ca-n familie - soții, cumnați, copii, nepoți sau alte rubedenii. Fapt pentru care unii parlamentari au și fost condamnați cu… suspendare!
Nimic nou. Practica e veche, de când cu… democra(ho)ția și capitalismul de…cumetrie. Deși, cel puțin teoretic, așa-zisul (de uzul proștilor) „conflict de interese" este combătut. Vorba vine…
Dar parcă numai la nivel parlamentar se practică obiceiul angajării rudelor pe la diverse birouri? De regulă, în funcții plătite cu bani frumoși. Nicidecum. Ea este (și a fost) întâlnită și în sferele, la fel de înalte, ale Guvernului, precum și în promovarea - tot pe criterii de nepotism - în consiliile de administrație ale unor societăți pe acțiuni de interes național. Și, ca să dăm și un alt exemplu, oare ce merite o fi având Daciana Sârbu de este, pentru a doua oară, europarlamentar? Păi, are: este soția președintelui PSD, Victor Ponta, prim-ministru, și fiica șefului grupului parlamentar al PSD din Senat, Ilie Sârbu. Așa a „prins", de fiecare dată, un loc eligibil pe listele PSD la europarlamentare. Dar parcă numai Daciana Sârbu?
O mică paranteză: în mod normal, în vremurile de criză - cum au fost și pe la noi -, conducerea unor ministere ar fi trebuit să fie preluată - ca-n țările dezvoltate economic -, măcar temporar, de cei mai competenți și neutri profesioniști. Și nu doar la nivel central, ci și local. Asta, în numele supraviețuirii societății. Termenul care definește un astfel de profesionist, neimplicat politic, este cel de „tehnocrat". Problema e că tehnocrații adevărați, fie că au plecat din țară, fie nu doresc să lucreze cu fosta și actuala clasă politică.
Și atunci? O serie de domenii de interes național au căzut „pe mâna" unor persoane incompetente, care numai „tehnocrate" nu au fost și nu sunt, fie pe mâna unor oameni care, pe deasupra, au avut și probleme cu justiția. O analiză a miniștrilor, care, din acest motiv, au fost schimbați din Guvernul Ponta (unii ajungând după gratii, chiar!), ar fi mai mult decât concludentă. Poate, pe altădată!
Mai jos, însă - la nivelul consiliilor de administrație -, exemplele sunt și mai edificatoare. „Am fost numit în calitate de tehnocrat, nu de politician", ne spunea, cândva, la un post de televiziune, domnul Gheorghe Seculici, care este cumătrul fostului președinte Traian Băsescu, și era membru în Consiliul de Administrație al Transelectrica SA. Firește, din punct de vedere profesional, domnul Seculici era tehnocrat perfect pentru o funcție în Transelectrica, deoarece are studii de…arhitect! Calitatea de a fi cumătrul fostului președinte a fost doar un atu în plus la calitățile profesionale ale arhitectului care participa la conducerea unei companii care se ocupă de transportul energiei electrice.
Alt distins „tehnocrat" (tehno-cumnat!) ajuns, la un moment dat, în Consiliul de Administrație al Transelectrica SA era Ionuț Costea. Cum s-a calificat (și) el „tehnocrat"? Prin faptul că este cumnatul lui Mircea Geoană. Dar fostul ministru Gheorghe Pogea, inginer metalurgist de profesie, nu era „tehnocrat", câtă vreme i s-a încredințat, în fostul Guvern Boc 1, să conducă finanțele României? Era (căci a și „uitat" că a fost ministru!) și s-a văzut cum le-a condus.
Sunt doar câteva exemple din trecutul apropiat, dar și prezentul ne oferă numeroase exemple de acest gen, asupra cărora vom reveni, cândva. Acestea ne arată un lucru: că „tehnocrația" în România seamănă mai mult cu „nepotismul" din Africa decât cu „managementul profesioniștilor apolitici" din Europa. Și mai e ceva. Se pare că cei de la guvernare cred că România poate fi condusă, în continuare, în același mod în care a fost condusă până acum. Adică, de profitori de tot soiul care cred că pot conduce economia (țara) mai bine decât experții. „Rezultatele" (nu) se prea văd, dar efectele le suportăm noi, cei pe care nu ne întreabă nimeni!
Că politicienii nici nu vor să audă de un „Guvern tehnocrat" s-a văzut - dacă vă mai amintiți, stimați cititori! - în momentul când Lucian Croitoru (fost premier desemnat) intenționa să constituie un Cabinet restructurat, cu doar 14 ministere și miniștri tehnocrați. Deși, în principiu, la data respectivă, ideea guvernului tehnocrat părea să fie acceptată de toată lumea (de toate partidele parlamentare), până la urmă, de Guvernul Lucian Croitoru s-a ales praful. Pentru ca, astăzi, Guvernul Ponta să numere aproape… 30 de ministere!
