Războiul modern - UN RĂZBOI al profesioniştilor…

Si vis pacem, para bellum" … „Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război" - spuneau anticii, şi aveau dreptate. Acesta pare a fi dezideratul general al lumii în care trăim. În mod real, în timpul ai cărui martori suntem, nu doar Sărbătorile Pascale şi Creştinătatea stau sub nelinişti şi teroare, ci însăşi pacea mondială. Din toate colţurile planetei Pământ răzbat veşti despre fărădelegi apocaliptice, profeţite încă din zorii Cuvântului scris în cărţile sfinte.

Şi noi? Noi ce facem? România, o ţară fără armată, se pregăteşte de război? Adică… de apărare? Cum? Conform Legii nr. 395/2005, din 1 ianuarie 2007, executarea serviciului obligatoriu - în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus - a fost suspendată, dar, desigur, acesta poate deveni din nou obligatoriu, în situaţii-limită. Culmea, conform aceleiaşi legi, cetăţenii români pot efectua orice formă a serviciului militar pe bază de… voluntariat. Aşa se explică, probabil, puzderia de tineret paramilitar alogen, antrenat prin pădurile transilvane, în aşteptarea legiferării miliţiei/armatei de sine stătătoare a „Ţinutului Secuiesc" - stat autonom în inima mult visatei (de unii) Românii federalizate!

Care sunt situaţiile în care, şi în România, executarea serviciului militar ar putea deveni obligatorie? Pe durata stării de război, pe durata stării de mobilizare şi în timpul stării de asediu.

Conform Legii nr. 446/2006, serviciul militar se îndeplineşte - de către cetăţenii care au împlinit 18 ani - în următoarele forme: activ:  militar profesionist; militar în termen; elev/student la instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională (exceptând elevii liceelor şi colegiilor militare); soldat sau gradat voluntar; în rezervă: rezervist voluntar; rezervist.

Îndeplinirea serviciului militar, în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus, este obligatorie pentru bărbaţii care au între 20 şi 35 de ani atunci când se declară mobilizarea şi starea de război sau când se instituie starea de asediu. Tot în aceste situaţii, rezerviştii sunt mobilizaţi/concentraţi potrivit nevoilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale. De reţinut faptul că perioada de serviciu militar activ şi perioada în care o persoană este concentrată/mobilizată constituie vechime în serviciu/muncă, dar şi stagiu de cotizare la sistemul public de asigurări sociale.

Anul trecut, o hârtiuţă găsită în unele cutii poştale a produs rumoare şi chiar panică în rândul familiilor tineretului român pacifist şi „democratizat" la extrem, din ţară şi din diaspora, deşi nu era vorba decât de noul model al certificatului medical ce ar trebui prezentat de tineri în situaţia (Doamne fereşte!) stării de asediu, a mobilizării şi stării de război. Certificatul - arătat cu titlu informativ la acea vreme - ar urma să fie eliberat de medicul de familie, fiind prezentat la comisiile locale de recrutare-încorporare.

Şi totuşi, oricât de neafectaţi am încerca să părem, din orice unghi am privi lucrurile, totul pare tras pe acelaşi calapod: mirosul de sânge şi praf de puşcă ne populează coşmarurile nopţilor din ce în ce mai puţin odihnitoare, norii plumburii se adună pe cerul pe care românii şi l-au dorit totdeauna senin. De jur împrejurul nostru, ţările din Estul european, chiar şi unele cândva membre ale Tratatului de la Varşovia, îngrijorate de atitudinea agresivă a Rusiei, recurg la recrutări pentru stagiul militar obligatoriu şi la formarea unor miliţii care să ajute armatele, în caz de necesitate.

„Un studiu recent arată că aproximativ 30 la sută dintre polonezi s-ar alătura unor grupări militare sau paramilitare, dacă ţara lor ar fi atacată, relatează DPA, în pagina electronică", potrivit Mediafax. „Polonia a decis că construiască şase turnuri de observaţie de-a lungul celor 200 de kilometri de frontieră cu enclava rusă Kaliningrad, pentru a supraveghea mai bine acest sector al graniţei sale", a anunţat Poliţia poloneză de frontieră, citată de agenţia locală PAP, şi preluată de AFP. Turnurile vor avea înălţimi cuprinse între 35 şi 50 de metri şi vor fi dotate cu echipamente de observaţie ce vor permite monitorizarea frontierei 24 de ore din 24. Conform purtătoarei de cuvânt a Poliţiei poloneze de frontieră, instalaţiile ar urma să fie operaţionale în luna iunie. Pentru construcţia celor şase turnuri, se vor cheltui circa 3,7 milioane de euro, 75% din această sumă provenind din Fondul european pentru frontierele externe. Peste trei milioane de ruşi şi tot atâţia polonezi traversează anual graniţa ruso-poloneză în zona enclavei Kaliningrad, o regiune puternic militarizată." (Agerpres)

În republicile baltice, îngrijorate de situaţia din Ucraina, numeroşi cetăţeni se antrenează în miliţii locale, pregătindu-se voluntar să îşi apere ţara în caz de urgenţă. În Letonia, „Miliţia Zemessardze are aproximativ 8.000 de membri, iar sondajele arată că 60 la sută din populaţie este pregătită să ridice armele. În Estonia, 3.000 de militari de profesie sunt susţinuţi de aproximativ 15.000 de membri ai forţelor de apărare «Kaitseliit», mai avansaţi decât omologii lor din Polonia. Conduşi de ofiţeri ai Armatei, aceşti soldaţi de week-end reprezintă o parte esenţială a apărării naţionale. Îngrijorări privind pregătirea de luptă au apărut şi în Cehia, în timp ce amintirile din perioada invaziei din 1968 sunt încă vii. Ministrul Apărării, Martin Stropnicky, vrea să reintroducă stagiul militar după zece ani."

În Lituania, Consiliul Naţional de Apărare de la Vilnius (echivalentul CSAT-ului românesc) a anunţat reintroducere serviciul militar obligatoriu - potrivit portalului lituanian de ştiri Delfi. „Trebuie să întărim capacitatea de apărare a ţării." - a declarat preşedintele Dalia Grybauskaite. - „În noile circumstanţe geopolitice, Armata trebuie să fie pregătită pentru apărare chiar şi în timp de pace. Măsura trebuie să fie aprobată şi de Parlamentul Lituaniei, Seimas, iar dacă va trece de legiuitori, prima încorporare va avea loc în septembrie. Serviciul militar obligatoriu va fi menţinut pentru cinci ani, şi între 3.000 şi 3.500 de tineri vor fi luaţi la oaste în fiecare an. Sunt exceptaţi studenţii, taţii singuri şi persoanele cu probleme de sănătate." Potrivit şefilor armatei lituaniene citaţi de Delfi, după ce ţara a renunţat acum câţiva ani la serviciul militar obligatoriu, foarte puţine persoane au ales înrolarea voluntară. „Lipsa cronică de soldaţi ne împiedică să fim pregătiţi şi ameninţă securitatea naţională", a anunţat şeful armatei lituaniene, generalul Jonas Vytautas Žukas. (ProTV)

Cam aşa stau lucrurile pe afară. Cum am putea reacţiona noi, în situaţia unei agresiuni externe? Deocamdată, … ca în „Mioriţa", fiindcă, deşi militarii noştri profesionişti, antrenaţi aici ori în Legiunea străină, pregătiţi să facă faţă celor mai dificile situaţii din teatrele de operaţiuni, pe alte meleaguri se comportă eroic, în mod paradoxal, nu se înghesuie să vină acasă şi să se pregătească de a-şi apăra Patria.

Ce ar trebui să facem, fie şi în al 12-lea ceas? După părerea mea, pe care mi-am exprimat-o, de altfel, în nenumărate rânduri: să reintroducem serviciul militar obligatoriu; să ne profesionalizăm militarii la cel mai înalt nivel psihic şi tehnic; efectivele militare să fie dublate de voluntari cu condiţie fizică impecabilă (polisportivi din cluburile de arte marţiale, tir, atleţi, gimnaşti, paraşutişti, scafandri, înotători ş.a.); să mobilizăm periodic rezerviştii, în vederea unei instrucţii „da capo", conform noilor tehnici de luptă şi armamentului actual. Desigur, pentru toate astea trebuie bani! Mulţi bani! Deci, SUPLIMENTAT BUGETUL APĂRĂRII!

După cum corect observă jurnalistul Val Vâlcu, în editorialul „Cine merge la război. Cum va fi introdus stagiul militar?", din 26 martie a.c., postat în DC News, „În România, care a desfiinţat serviciul militar obligatoriu în urmă cu un deceniu, mobilizarea se face pe reţelele sociale. Unde, cei mai vocali sunt oponenţii procesului. Argumentele? «De ce să murim pentru un stat care nu face nimic pentru noi, nu merită politicienii să-i apărăm, eu plec la muncă în Vest, nu ştim să luptăm -mai bine se descurcă profesioniştii, îmi pierd slujba când plec la instrucţie, nu-mi convine» etc. Cel mai bun senzor îl reprezintă politicul: autorităţile au repetat insistent că nu îi cheamă nimeni pe români la oaste. Asta arată că nu vor să supere o parte semnificativă a electoratului, că ar privi cu rezerve... mobilizarea rezerviştilor. Pe de altă parte, militarii români au impresionat forţele aliate, alături de care au luptat în Afganistan. Când se făceau selecţii pentru misiuni în teatrele de operaţiuni, era concurenţă ca la admiterea la facultate, pe vremuri. De unde această falie în societate? Fiindcă sunt profesionişti, se va spune. Ei şi-au dorit să lupte, s-au specializat, au calităţile psihice necesare. Comozii, răsfăţaţii, ocupaţii, sedentarii... oricum n-ar face mare lucru pe front. Într-adevăr, războiul modern este unul al profesioniştilor. (s.n.) În timpul stagiului militar obligatoriu (nouă luni petrecute în cazarmă), dacă am tras 30 de cartuşe, la ţintă. Un profesionist trage 30 de cartuşe pe zi. Cei care au făcut acum 20 de ani armata la tancuri au nevoie de antrenament de la zero. Sigur, ideal este să ai şi sute de mii de soldaţi cu arma în mână, dar şi avioane moderne, sau drone dirijate prin joy-stick. Când resursele sunt limitate, ce faci mai întâi: mobilizezi rezerviştii sau cumperi arme de top pentru profesionişti? De fapt, rezerviştii, în ţările care îi vor chema la oaste, nici nu ar fi trimişi în prima linie. Ca şi în ţările unde stagiul militar a rămas obligatoriu, «amatorii» sunt ţinuţi în linia a doua. Pot interveni în caz de dezastre naturale, sau pentru a păstra ordinea în spatele frontului. Armata se bazează pe profesionişti, dar mobilizarea societăţii dă un semnal puternic potenţialilor agresori. Din păcate, România a pierdut un deceniu, în care nu s-au discutat public aceste lucruri. Nu s-au făcut exerciţii de mobilizare, pentru un cutremur devastator, nici pentru a răspunde la o invazie."

Doar ca fapt divers: Vladimir Putin şi-a tăiat propriul salariu cu 10%, alături de cele ale premierului, al procurorului general, ale miniştrilor şi oficialilor de la Kremlin. Decretul semnat de preşedintele Rusiei se aplică şi altor funcţionari publici de la Moscova şi vine ca urmare a crizei cu care se confruntă economia ţării. Ţara a fost afectată, pe de o parte, de sancţiunile impuse de UE şi SUA, în urma implicării Rusiei în conflictul din Ucraina, iar pe de altă parte din cauza prăbuşirii preţului petrolului, principala sursă de venituri la buget. Măsura urmează să se aplice începând cu data de 1 mai 2015.

La ei se poate! La noi????

 

Lasă un comentariu