De pe Cruce, Domnul Iisus şi-a încredinţat mama ucenicului Său iubit. El ne-a învăţat în felul acesta că suntem datori a-i îngriji pe părinţii noştri până la ultima lor suflare.
Într-un sat, spune povestea, era un tânăr care avea o armă de vânătoare. Într-o zi, s-a încăierat cu taică-său care era bătrân şi a ajuns să-şi lovească părintele cu ţeava puştii aşa de rău, că aceasta s-a rupt. Au fost luaţi amândoi la cercetări de autorităţi şi, când a fost întrebat bătrânul cum s-au petrecut lucrurile, el a zis:
- Nu pedepsiţi pe fiul meu, căci a venit timpul să-mi iau pedeapsă pentru păcatul meu. Ia uitaţi-vă bine la ţeava puştii că a fost lipită, pentru că eu am rupt-o mai întâi pe spinarea tatălui meu.
Noi, care avem copii, să ne îngrozim de ce a păţit omul acesta şi să ne îngrijim de educaţia copiilor noştri, ca să nu păţim la fel.
Hristos a Înviat!
