Este mişcătoare o realitate pe care am întâlnit-o într-o biserică din Germania. Mi-a fost dat să văd o Cruce aşezată lângă altarul central, un Hristos fără mâini şi fără picioare. Istoria acestei Cruci ne face să ne întoarcem cu gândul la ororile războiului. Mulţi au murit, mulţi au rămas fără mâini şi fără picioare, iar alţii suferă chiar şi astăzi. După ce s-a terminat războiul, creştinii împreună cu militarii americani prezenţi în oraşul Recklinghausen, (landul Renania de Nord-Westfalia), au descoperit între dărâmăturile unei biserici această Cruce care a pierdut mâinile şi picioarele, suferind într-un fel împreună cu toţi cei care au fost mutilaţi în acele timpuri.
Neputând să refacă întru totul „trupul" lui Iisus, militarii, mişcaţi şi impresionaţi de această scenă, au aşezat sub cruce următoarea inscripţie: „Voi sunteţi mâinile Lui, voi sunteţi picioarele Sale"; idei dintr-un vechi cântec popular german, ca o lecţie pentru toţi cei ce vor vedea această cruce şi vor citi aceste cuvinte.
Mi-a fost dat să văd această Cruce şi să am în faţă un adevăr impresionant, cu care ne-a învrednicit Domnul Iisus, adevăr ce este valabil mereu şi pentru toţi: să fim noi cei care-L reprezentăm în lume, cu inima noastră, cu mâinile şi picioarele noastre, să fim noi cei ce mărturisim iubirea Sa, evanghelia Sa, să fim noi cei care suferim astăzi în locul Lui şi să fim noi cei de azi poverile oamenilor împreună cu El.
(Volumul „Aştept să înflorească ruga mea", apărut la Editura „Nico", se găseşte la Catedrala Mare)
