Un reputat analist economic a avut curiozitatea să analizeze cum a evoluat România după ce Occidentul „a preluat-o în NATO şi UE". Şi iată ce a constatat: că în numai zece ani, cu o viteză inimaginabilă la scară istorică, a terminat-o! I-a luat controlul resurselor naturale, distribuţiile de energie, băncile, pădurile, pământurile, industriile care îi erau de folos (pe restul dându-le la fier vechi!), retailul, întregul rulaj al banului. N-a mai rămas nimic important (strategic, cum se spune) în mâna românilor. Concluzia? Din punct de vedere al controlului economic, românii au ajuns străini în propria ţară: un exemplu, pentru cărţile
de istorie, de cucerire cu eficienţă de către străini, a unui teritoriu, chiar dacă, încă, numit ţară!
Incredibil!
De aceea, deloc întâmplător, acum, sub ochii noştri, trăim un alt moment: această permanentă raportare a politicienilor de popor de slugi la Marile Puteri ale momentului. Năravul îmbracă forme concrete diverse - de la invocarea puterilor străine în faptele de politică internă, până la convocarea cancelariilor străine pentru a ne arbitra conflictele interne.
După cum remarca un comentator, după decembrie 1989, această postură de oameni cu ziua ai unor Puteri care - culmea! - nu totdeauna ne-au cerut asta, a căpătat forme halucinante, depăşind umilirea de pe vremea fanarioţilor. Orice nevolnic dintre politicienii occidentali, venit în România, era primit de politicieni, de jurnalişti, chiar şi de oameni simpli, ca un trimis al lui Dumnezeu pe pământ.
A demonstrat-o şi actuala criză politică, care, deşi este de competenţa exclusivă a poporului român, criza a fost (este) dominată de întrebarea: ce spun ambasadele occidentale acreditate la Bucureşti?
Pe toate televiziunile de ştiri, reprezentanţii partidelor în dispută întorceau pe o parte şi pe alta comunicatele emise de ambasade. Cei din Opoziţie îi cereau lui Victor Ponta să demisioneze, iar cei de la Putere, dimpotrivă, să nu demisioneze (în funcţie de ce au declarat ambasadele!). Codruţa Kovesi a mulţumit ambasadelor străine că o sprijină în avântul ei de a-i aresta pe toţi, inclusiv persoane nevinovate precum Mariana Ravinca.
Victor Ponta a avut altă idee slugoasă. Să se întâlnească cu ambasadorii străini şi să prezinte punctul de vedere al Guvernului şi al coaliţiei majoritare cu privire la criză.
A mai întâlnit cineva în Europa asemenea „exemple" de umilinţă faţă de străini, în propria ţară? Incredibil! Şi totuşi, adevărat!
