Din destăinuirile unui „fiu rătăcitor"…

...revenit definitiv în vatra satului natal. Este pensionarul Nicolae Albu, truditor la forjă, vreme de trei decenii, în fosta industrie sibiană, constructoare de maşini şi utilaje. Aşadar, fără a-l întrerupe, să-i ascultăm gândurile puse pe hârtie:

„La noi, în cele 18 sate şi cătune care alcătuiesc lunga şi înalta Mărginime a Sibiului, livezile bătrâne de meri, peri, pruni, zarzări, cireşi şi nuci au vârste de secole. Pentru că ele stau, nederanjate de răutăţile oamenilor şi de capricile naturii, în grădinile din dosul şurilor şi grajdurilor caselor şi al gospodăriilor ţăranilor-oieri. Şi tot de sute şi sute de ani au prins a urca pe versantul nordic al Munţilor Cindrelului, opintindu-se până dincolo de 1.000 de metri altitudine ai „Drumului Regelui", şosea care, după ce te poartă prin „Codrii de argint" ai iezărelor Cibinului şi Curmăturii Păltinişului, devine călăuză sigură şi plăcută, ducându-te peste Jina şi Şugagul Văii Frumoase a Sebeşului, pe urcuşul abrupt al spectaculoasei „Transalpina". Locuri de o frumuseţe aparte, situate în Carpaţii Româneşti, având întinse păduri, tapiţate de albul mestecenilor şi de argintiul fagilor drepţi ca lumânarea. Sunt acele rezervaţii naturale, mărginite de păşunile şi fâneţele cirezilor de vite şi turmelor de oi. Iar, din loc în loc, de o mulţime de soiuri de pomi fructiferi, unicat în horticultura românească. Vechi poame ţărăneşti, lăsate spre păstrare, ocrotire şi înmulţire, de străbunii noştri înaintaşi. Cei care au deprins meşteşugul plantatului şi altoitului pomilor fructiferi de la preotul-învăţător Vasile Hanzu, fiu al satului Cacova-Fântânele, trăitor în vremea când bărbaţii însuraţi şi feciorii holtei ai Orlatului şi Jinei mai erau, încă, grăniceri imperiali habsburgici pe graniţa care vremelnic despărţea, geografic vorbind, pe românii ardeleni de cei munteni şi olteni. Bucuria consătenilor mei este că, de o vreme, poposesc în satul nostru, şi în Sibiel, specialişti-cercetători ai Fundaţiei Ecologice şi Pomicole „Trai verde", cu sediul în Sibiu. Drept răsplată, bătrânii pomicultori îi poartă prin livezile lor vechi de când lumea. Iar acum, în miez de vară, le oferă, spre gustare şi cercetare, fructele dulci şi crocante ale cireşilor bătrâni, nicicând stropiţi chimic, pentru ca, târziu, în toamnă, să-i poftească să muşte din miezul dulcilor şi parfumatelor mere „Roşu de Cacova" şi „Flori frumoase". Ţăranii noştri fiind atât de cumsecade, de omenoşi şi de pricepuţi, i-au învăţat pe domnii universitari de la oraş tehnica altoitului tradiţional, primăvara oferindu-le lăstari tinerei din ramurile celor mai bătrâni şi rezistenţi meri, care şi-au păstrat rezistenţa, atât la boli şi dăunători, cât şi la intemperiile atmosferice, cum ar fi: îngheţurile şi brumele târzii ale lunilor aprilie şi mai".

 

Lasă un comentariu