Păşeşte, fără grabă, prin zarvă şi prin îmbulzeală, şi aminteşte-ţi câtă tihnă liniştea-ţi aduce. Atâta cât poţi, dar fără să-ţi pleci capul, înţelege-te cu toată lumea.
Rosteşte-ţi adevărul, calm şi răspicat.
Ascultă-i pe ceilalţi, chiar şi pe cei greoi la minte ori pe neştiutori; fiecare îşi are propria poveste.
Fereşte-te de cei gălăgioşi şi grosolani; ei îţi tulbură sufletul.
Nu te compara cu alţii, căci poţi ajunge înfumurat ori plin de amărăciune; mereu vor fi unii mai buni şi alţii mai răi decât tine.
Bucură-te de înfăptuirile şi de planurile tale. Preţuieşte-ţi meseria, oricât ar fi ea de măruntă: e singura ta avere în schimbătoarea soartă a vremurilor.
Fii cu băgare de seamă în îndeletnicirile tale, căci lumea-i plină de intrigi şi de înşelătorie. Dar nu da înapoi când întâlneşti virtutea; sunt mulţi cei ce nutresc visuri înalte şi, peste tot, viaţa-i plină de fapte curajoase.
Fii tu însuţi! Mai ales, păzeşte-te de făţărnicie.
Iubirea n-o privi trufaş; în tot pustiul şi în toată amărăciunea, doar ea rămâne veşnică, precum firul de iarbă.
Ascultă, cu bunăvoinţă, de sfatul anilor ce trec şi desparte-te, împăcat, de toate cele ce-au ţinut de tinereţe.
Întăreşte-ţi sufletul, să-ţi fie scut, când nenorocirea se-abate asupră-ţi fără veste. Dar nu te lăsa pradă fantasmelor; temeri multe se nasc din deznădejde şi din singurătate.
Dincolo de ordine şi de rânduială, fii blând cu tine însuţi. Eşti copil al universului, ca şi stelele, ca şi copacii; e dreptul tău să fii aici!
Şi, fie că înţelegi sau nu, lumea îşi urmează calea, aşa cum îi e dat. De aceea, împacă-te cu Dumnezeu, oricum arată el în mintea ta.
Şi oricare ţi-ar fi truda şi speranţele, în zgomotoasa harababură a vieţii, cată să fii împăcat cu sufletul tău. Cu toată făţărnicia, corvoada şi visele ei spulberate, lumea e, totuşi, frumoasă.
Ia aminte! Străduieşte-te să fii fericit!
N.N. Acest poem în proză îl are ca autor pe scriitorul american Max Ehrmann (1872-1945) şi a fost scris în anul 1927. Totuşi, unii îl consideră vechi de peste trei secole, atribuindu-l unui autor necunoscut, de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Confuzia provine din faptul că, în 1956, poemul a fost inclus într-o culegere de texte a Bisericii Sf. Pavel din Baltimore. Lucrarea are menţionată pe copertă data fondării bisericii: „Old Saint Paul's Church, Baltimore, 1692".
