Cine nu vrea ca noi să ne cunoaştem istoria?

În investigaţiile pe care le-am făcut acum două săptămâni prin Transilvania, am ajuns şi în Alba Iulia, locul Unirii de la 1600. Aici, dar şi în alte părţi din Transilvania, se duce o luptă teribilă, mai mult din umbră, între cei care doresc să aducă la lumină istoria noastră şi cei care o vor îngropată, pentru că nu le slujeşte interesul. Bătălia pentru primordialitatea locuirii în Ardeal este terminată doar în varianta oficială a indivizilor aşa-zişi corecţi politic, care nu vor să-şi supere stăpânii.

Ei bine, dacă în urmă cu câteva secole, atât saşii, cât şi ungurii se pretindeau urmaşi ai… dacilor (scriind şi cărţi pe astfel de teme fanteziste), scopul acestor pretenţii fiind acela de a-şi justifica „drepturile istorice" în Transilvania, astăzi, când este evident că doar românii pot vorbi despre o astfel de continuitate, se fac eforturi pentru a-i îngropa pe DACI cât mai mult, pretinzând, printre altele, că românii de astăzi nu prea mai au nicio treabă cu geto-dacii, din punct de vedere al continuităţii istorice.

Desigur, îngroparea istoriei noastre nu se rezumă doar la geto-daci. Pe lângă continuitatea geto-dacică, sunt şi alte momente ale istoriei care s-ar dori trecute sub tăcere, scoase din conştiinţa omului de rând. Astfel, probele existenţei valahilor (românilor medievali) în Transilvania, la venirea ungurilor, sunt o altă problemă pentru nucleele antinaţionale din Cluj-Napoca, Alba Iulia sau alte oraşe din ţară, care ne-ar vrea ajunşi aici după venirea ungurilor.

Vă reamintesc că cetăţile lui Glad (judeţul Timiş), Gelu (judeţul Cluj) şi Menumorut (judeţul Bihor), conducătorii valahilor din Transilvania secolului IX, care s-au confruntat cu ungurii, la sosirea acestora, sunt aproape abandonate - nu numai că nu sunt indicatoare spre ele sau panouri explicative lângă acestea, dar mai mult decât atât, în cetatea lui Menumorut este amenajat un teren de fotbal şi vestiare, iar în cetatea lui Gelu se cultivă porumb. De necrezut, nu-i aşa? Oare cei responsabili de aceste obiective, fie ei din mediul ştiinţific, fie ei politicieni, nu ştiu, nu-i duce capul sau sunt rău intenţionaţi? Pentru mai multe detalii, citiţi articolul pe care l-am scris pe această temă, aici: http://www.cunoastelumea.ro/se-petrec-lucruri-incredibile -in-cetatile-medievale-ale-lui-gelu-si-menumorut

Ei bine, în acest context, parcă putem înţelege situaţia incredibilă şi impardonabilă pe care o prezint mai jos…

Astfel, la solicitarea unor reprezentanţi ai Catedralei Romano Catolice „Sf. Mihail" din Alba Iulia, catedrală construită în secolul XIII, s-au făcut anumite cercetări arheologice în piaţa din faţa catedralei unde existau dovezi că s-ar găsi rămăşiţe materiale ale unei construcţii mai vechi decât catedrala, lucru care ar fi întărit teza potrivit căreia ungurii au fost primii aici, dacă aceste urme ar fi fost tot ale lor.

În contextul amenajării Cetăţii Alba Iuliei, s-a trecut şi la investigarea arheologică a acestui spaţiu unde, SURPRIZĂ, nu s-au găsit urme ungureşti, ci zidurile primei Episcopii Bizantine din această parte de lume, unde se rugau românii, încă din secolul X (zece), lucru pe care l-au făcut şi în secolul următor. Cu alte cuvinte, această zonă era una populată de români, de români cu continuitate istorică, de români creştini şi nu de unguri.

Deşi orice autorităţi responsabile s-ar fi dat peste cap pentru a conserva şi a introduce în circuitul turistic acest obiectiv de o valoare culturală excepţională pentru poporul nostru, la scurt timp s-a decis ca vestigiile PRIMEI BISERICI CREŞTINE RĂSĂRITENE DIN TRANSILVANIA să fie îngropate la loc!!! De necrezut! Adică o probă a drepturilor istorice pe care românii le au în Transilvania a fost îngropată dar, în acelaşi timp, s-au investit o mulţime de bani pentru restaurarea cetăţii habsburgice din inima Alba Iuliei, cetate împânzită cu statuile de bronz ale asupritorilor habsburgi şi unde o gardă de paradă austriacă se ocupă de promovarea turistică a cetăţii. (Pe când în Alba Iulia o gardă de paradă nazistă sau una sovietică, ca să fie pachetul complet?!?)

Dacă cumva vă imaginaţi că măcar vom găsi vreun panou cu explicaţii şi imagini în dreptul locaţiei sitului arheologic al Bisericii medievale româneşti, vă înşelaţi. Dau mai bine pentru turişti dalele de piatră fără personalitate şi iarba. Acestea nu afectează teoria ungurilor de a fi fost primii în Transilvania.

Şi lucrurile nu se opresc aici. Conform declaraţiei doamnei dr. Daniela Marcu Istrate, arheolog expert, se pare că până şi rapoartele cercetărilor arheologice făcute aici, într-o anumită perioadă, AU DISPĂRUT, lucru care este de o gravitate extremă. Iată ce ne spune domnia sa, conform revistei Daco România din Alba Iulia:

„Deşi săpăturile au fost realizate din bani publici, rapoartele lor nu se păstrează nici în arhiva fostei Direcţii a monumentelor istorice (astăzi Arhiva Institutului Monumentelor Istorice) aşa cum ar fi fost firesc. În dosarele respective se află doar un proces-verbal de predare a raportului sau eventual un raport administrativ foarte scurt. Rapoartele propriuzise de săpătură au fost extrase între timp, dispărând fără urmă. Documentaţia nu a rămas nici în Arhiva Institutului de Arheologie, unde R. Heitel a fost angajat după desfiinţarea D.M.I., aşa cum din nou ar fi fost firesc. Toate încercările mele din ultimii 10 ani de a vedea această documentaţie, rămasă în posesia familiei domnului Heitel, nu au avut nici cel mai mic succes. Poate că acest volum va constitui un impuls în această direcţie, convingând moştenitorii arhivei domnului Heitel de bunele mele intenţii. Adăugăm aici că în toamna anului 2006, dintr-o întâmplare, am găsit într-o altă arhivă, păstrată la Cluj-Napoca , desenele CII/1968.

Am înţeles faptul că această săpătură esenţială pentru istoria României s-a desfăşurat totdeauna în condiţii mai mult decât vitrege şi nu a fost niciodată altceva decât bifarea unei formalităţi dintr-o grilă: săpături arheologice pentru întocmirea unui proiect de restaurare, iar în general restaurarea fiind încheiată deodată sau chiar în avansul cercetărilor."

Concluzia nu este decât una revoltătoare: din ignoranţă, indiferenţă sau rea-voinţă, ni se îngroapă istoria. Până când?

Cred că toate ONG-urile din ţară care au în programul lor istoria noastră şi protejarea patrimoniului naţional ar trebui să se organizeze pentru a identifica în zona lor de existenţă acele obiective din patrimoniul naţional care sunt batjocorite de indivizi iresponsabili sau rău-intenţionaţi şi apoi pentru a reclama situaţia la Poliţia de Patrimoniu, Comisia Monumentelor Istorice sau Ministerului Culturii. Nu mai este timp de pierdut!

Aflaţi mai multe despre această descoperire aici (în numărul 55 al revistei): http://www.dacoromania-alba.ro/

Lasă un comentariu