Complementul circumstanţial sociativ

Distribuie pe:

Este complementul care exprimă lucrul sau fiinţa care însoţeşte subiectul sau anumite complemente în săvârşirea unei acţiuni sau în suportarea efectelor ei, determinând un verb (Nică a mers cu vărul său, la şcoală), o interjecţie predicativă (Hai cu ele!) şi mai rar un adjectiv (Teren eliberabil cu recoltă cu tot.) (După Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, p. 311 ).

Complementul sociativ însoţeşte, de cele mai multe ori, subiectul.

Ex. „În ţări de gheaţă urgisită, / Pe-acelaşi timp trăia cu el, / Lapona mică, liniştită, / Cu piei, pre nume - Enigel" (Ion Barbu).

Complementul circumstanţial sociativ este exprimat prin pronume personal, precedat de prepoziţia cu, frecvent folosită pentru exprimarea asocierii. Această prepoziţie intră şi în componenţa unor locuţiuni prepoziţionale: împreună cu, laolaltă cu, la un loc cu, cu tot cu etc.

Ex. „A plecat atunci împreună cu Simeon Bârnovă şi Cantemir-bei, să se întâlnească cu boierul cel mare din Orhei" (după M. Sadoveanu).

De multe ori, nuanţa sociativă se suprapune unei nuanţe instrumentale: „La patul vecinului meu /

A venit aznoapte Dumnezeu. / Cu toiag, cu îngeri şi sfinţi." (Tudor Arghezi). Am respectat, în citat, forma folosită de autori, scrierea corectă este „azi-noapte". Complementul „cu toiag" ar exprima instrumentul (chiar modul), iar complementele „cu îngeri" şi „cu sfinţi" ar fi complemente circumstanţiale sociative.

Manualele şcolare includ complementele instrumentale, sociative, cumulative, de relaţie, de excepţie, opoziţionale în sfera complementelor indirecte, de mod, de cauză etc. Eu mi-am propus să le tratez (pe unele dintre acestea!) separat, deoarece apar şi la capitolul Sintaxa cazurilor, Compendiu de gramatică a limbii latine de Gh. I. Şerban (p. 210 şi următoarele) dar şi în Istoria limbii române, Vol. I, coordonator Al. Rosetti (p. 268-274).

E bine să se cunoască şi faptul că în Gramatica Academiei, după fiecare tip de complement se amintesc şi nuanţele acestuia. Şi atunci apreciem şi noi cu toată lumea (complement circumstanţial sociativ) împreună că gramatica nu e matematică (unde întotdeauna 2X2=4!). Să ne amintim de un umanist român care oprindu-se asupra rostului cuvântului (al limbii) compara limba servită mesenilor, în foarte multe feluri de preparate (limba ca organ, precum ficatul - de exemplu) cu limba ca formă de comunicare, atât de diversă, în nuanţele ei. La baza exemplului folosit (poate nepotrivit!), am folosit omonimia cuvântului limba.

În legătură cu circumstanţialul sociativ aş mai preciza o diferenţiere între complementul de acest tip şi subiectul multiplu: Ex. „Atunci Păsări-Lăţi-Lungilă împreună cu Ochilă s-a uitat după lună, crezând că acolo s-a ascuns fata de împărat" (împreună cu Ochilă este complement sociativ - predicatul este un verb folosit la singular).

Dacă schimbăm exemplul: Atunci Păsări-Lăţi-Lungilă şi Ochilă s-au uitat… (substantivul Ochilă intră în componenţa subiectului multiplu (suportul gramatical constând în acord, care se realizează folosind pluralul verbului-predicat).

În exemplul „La chemarea Vrâncioaiei, au răspuns cu toţii", cu toţii este circumstanţial sociativ, subiectul fiind subînţeles (predicatul este un verb la persoana a III-a, subiectul se subînţelege dintr-un enunţ anterior).

Lasă un comentariu