Precum multe alte popoare, de-a lungul complicatei lor existenţe. Erau şi sunt extrem de necăjiţi, suspinând şi plângând în hohote. Şi o fac pe înţelesul tuturor graiurilor Pământului. Pentru că plânsul, tristeţea şi supărarea se exprimă la fel, peste tot în lume. Nu trebuie să fi poliglot a le pricepe şi înţelege motivele şi rosturile. Le ştiu, prea bine, cei care aprind feştila războaielor şi uită să mai stingă flăcările! Sunt foştii şi actualii conducători ai celor mai puternice membre ale Alianţei Militare NATO: SUA, Anglia, Franţa, Germania, iar mai nou şi Turcia. Cei care au comandat bombardamentele devastatoare şi au incitat şi alimentat războaiele civile, propagând distrugerile, foametea, bolile, precum şi cel mai mare şi tragic exod al populaţiilor lumii din epoca modernă. De ajutat şi compătimit, n-o poate face decât Inima Omenilor de Omenie! Numai că marea şi insuportabila belea cade, pentru început şi pentru totdeauna, pe capul ţărilor europene cele mai sărace şi vulnerabile: Grecia, Macedonia, Serbia, Ungaria şi, în curând, şi România. Adică: ţările şi statele cele mai puţin vinovate de întreaga tragedie umană, provocată cu bună ştiinţă! Nu de ei, ci de alţii!!
Privindu-i cât sunt de dârji, de optimişti şi de pesimişti în deruta şi disperarea lor, mi-am readus aminte, cu revoltă şi tristeţe, de plânsetele neauzite şi de rănile nepansate şi nevindecate, nici până în zilele noastre, din pribegia bunilor şi dragilor mei români ardeleni, basarabeni şi bucovineni, obligaţi şi condamnaţi de soartă şi de răutatea oamenilor, să plece în pribegiile din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. Românii ardelenii din Nordul Ardealului, indiferent că erau ortodocşi sau greco-catolici, bogaţi sau săraci, tineri sau bătrâni, cu copii sau fără copii. Călăii lor, făloşi că sunt creştini romano-catolici, reformaţi, unitarieni, protestanţi, evanghelici sau de alte confesiuni religioase, i-au bătut, schinguit şi maltratat până n-au mai putut, omorând, pur şi simplu, 40.000 dintre ei. Iar de nu au mai apucat s-o facă, pe supravieţuitori i-au izgonit din casele, şcolile, bisericile şi cimitirele lor. Şi, astfel, i-au dezmoştenit de tot ce aveau: de locuinţele înfrumuseţate cu sfinte icoane şi cu vechi ţesături ţărăneşti; de pivniţele şi podurile caselor pline cu de toate de-ale gurii; de grajdurile pline cu vaci, bivoli, cai şi boi înjugaţi la care şi la pluguri; de şurile doldora de fânuri şi de paiele şi pleava îmblătitului spicelor cu batoza; de porcii şi găinile din coteţe; de hambarele umplute cu grâne; de pivniţele cu butoaiele pline cu vin şi ţuică; de slănina afumată din cămări; de oile, caşul şi urda de la stâne, împreună cu măgarii pentru căratul grelelor poveri şi câinii pentru rotitul şi mânatul oilor în strungă (dar care nici ei, la fel ca şi măgarii adevăraţi, nu ştiau a sporovăi pe ungureşte); de pădurile şi pământurile strămoşeşti dintre hotarele satelor româneşti, sau ale celor etnic-mixte: româneşti, ungureşti şi săseşti deopotrivă; de fabricile şi atelierele meşteşugăreşti ale micilor sau marilor capitalişti români ardeleni. Şi tot acest enorm de mare jaf sufltesc şi economic ocupanţii îl făceau cu o lăcomie şi o cruzime de neimaginat, atât jandarmii cu pene în pălărie şi militarii horthysto-fascişti, cât şi foarte mulţi maghiari, secui şi unguri din rândul populaţiei de rând. Tuturor le mirosea insuportabil de urât tot ceea ce era suflet românesc. Nu, însă, averile şi bogăţiile celor alungaţi prin persecuţii de tot felul. Inclusiv, membrii famililor etnic-mixte: bărbatul român căsătorit cu unguroaică sau cu săsoaică; femeia româncă căsătorită cu un ungur sau cu un sas. Pentru opresori, totul era la fel. Dacă voiai să scapi nevătămat, musai trebuia să te maghiarizezi. Atât religios, cât şi cu numele de familie şi prenumele de botez creştinesc. Din Ioan Mare, deveneai Nagy Janoş; din Elisabeta, urgent deveneai Erjibet, din Maria, Moriko şi aşa mai departe.
O soartă aproape asemănătoare au avut-o şi românii basarabeni şi bucovineni. Numai că rusul-sovietic, ocupant al acelor teritorii româneşti, fiind de credinţă ortodoxă, dar cu carnet de comunist în buzunarul de la rubaşcă, părea să fi un Om cu ceva mai mult suflet, mai bun, mai milos şi omenos. Ca urmare, nu ei au fost cei mai duri şi hărăpăreţi! Ci, ca peste tot în lume, corciturile etnice şi viniturile. Respectiv: rusofonii-bolşevici. Indeferent că se dădeau basarabeni, bucovineni sau moldoveni, ucraineni, nemţi sau evrei. Erau zeloşi în toate cele rele, crezând că, astfel, îşi dovdesc loialitatea faţă de sovieticii-ocupanţi.
În concluzie: Nu trebuie să fi savant să îţi dai seamă că în toate limbile Pământului, atât în cele scrise, cât şi în cele citite sau cântate, există între ele o cât de mică asemănare. Aşa şi cu plânsul, cu râsul şi cu oftatul, cu tristeţea şi cu bucuria, cu bunătatea şi cu răutatea. Însă, acum, ceea ce se petrece în Ardealul Transilvaniei Româneşti, este nu numai din cale-afară de rău şi de necinstit, dar şi întrece orice închipuire a bunului-simţ şi convieţuirii armonioase dintre oameni. Pentru că foştii torţionari ai populaţiei româneşti majoritare, precum şi urmaşii acestora, iau cu japca absolut totul. Da' şi cu sprijinul mincinos al legiuitorilor şi al legilor rău tocmite!
De aceea îi îndem pe românii ardeleni şi transilvăneni să înveţe să pronunţe corect, când calm, când poruncitor, măcar două cuvinte: Viso şi Zuruk! În limba maghiară şi în cea germană, însemnând: Înapoi!! De nu vă vor asculta spusa voastră dreaptă şi categorică, puneţi mâna pe mişei şi în puşcărie cu ei! Sau expulzaţi peste graniţă, precum făcură ei cu voi, în urma aplicării incorecte şi brutale a prevederilor odiosului, nedreptului şi inumanului Dictat de la Viena, din 30 August 1940! Atunci când duşmanii din totdeauna a românilor au desprins, cu de-a sila, din trupul firav al ţării, o imensă felie din Ardeal, măsurând 43.000 de kmp., cu populaţie de 2.667.000 de locuitori, în marea lor majoritate români. Şi toate ca urmare a prostiei, pasivităţii şi lipsei fermităţii unor indivizi, precum regele Carol al II-lea, primul ministru Ion Gigurtu şi ministrul de externe Mihail Manoilescu. Iar neghiobia şi nepatriotismul lor contină până în zilele noastre. Dovadă că la români, bunătatea, pasivitatea şi prostia sunt boli molipsitoare şi trasmisibile din generaţie în generaţie!
Geografic şi teritorial, Ardealul e al României! Pentru că, în realitate, pâmânturile, pădurile, apele şi bogăţiile subsolurilor sunt înstrăinate! Îi compătimim pe refugiaţii arabi şi nord-africani! Dar, oare, noi, românii, ce şi cine suntem?! Nişte bieţi amărâţi, care continuăm să ne lăsăm amăgiţi, minţiţi, furaţi şi jecmăniţi din toate părţile! Şi ACASĂ, la noi. Şi în străinătate. TREI MILIOANE DE ROMÂNI au plecat în ţări străine! N-are rost să vă spun eu cine sunt vinovaţi de plecarea lor! Îi ştiţi prea bine! Pentru a găsi un nou început, oamenii cinstiţi şi patrioţi ai ţării trebuie să ne ajute ca răufăcătorilor să le luăm puterile, odată cu averile furate!
