Părinţii pot înlocui pe oricine, dar nimeni nu poate înlocui o mama şi un tată! Când nu-i mai avem, rămânem cu jumătate de suflet şi cu inima plină de lacrimi! Fără ei viaţa e tare grea...
Odată, povestea părintele Nicodim Măndiţă, fie-i ţărâna uşoară, un tânăr binecrescut s-a dus la un pustnic înţelept, luminat de ninsoarea bătrâneţilor, şi i-a zis:
-Cinstitule bătrân! Eu o iubesc mult pe mama, care-i bătrânăşi neputincioasă. Am luat-o în casa mea, unde i-am dat locuinţă, o îmbrac, îi dau de mâncare şi băutură chiar cu mâna mea. Cu însăşi mâinile mele o ridic din pat, o iau în braţe, o scot primăvara afarăşi o plimb prin aer curat şi iarăşi eu, cu mâinile mele, o culc pe patul primenit şi aşternut curat. Spune-mi, te rog, drept: răsplătitu-i-am eu cu aceasta tot ce a făcut ea pentru mine?
Pustnicul i-a răspuns:
- Răsplătit? Departe, fiule, departe. Nici măcar a zecea parte nu i-ai întors ei din câte a făcut ea pentru tine. Tu însă ai făcut bine, după cât ai putut, Dumnezeu să-ţi dea răsplată mare după puţinul tău.
„Pe părinţii tăi iubeşte-i / pân-la moartea lor şi-a ta / nimeni ca şi ei pe lume / nu te-au mai iubit aşa. Mulţumeşte-le, ajută-i, îngrijeşte-i cu temei / către nimeni n-ai pe lume datorie ca-nspre ei/". Aşa ne îndeamnă poetul şi scriitorul creştin Traian Dorz, iar Sfântul Ioan Gură de Aur, cel mai mare predicator creştin spune: Pe copiii care-şi cinstesc părinţii, Dumnezeu îi răsplăteşte cu mari daruri şi cu multe bunătăţi, în schimb, pe cei care încalcă această lege, îi pedepseşte cu necazuri mari şi cu rele multe.
Of, ce puţin ne gândim la mama atunci când este lângă noi!
