O carte precum cea a preotului dr. Silviu Negruțiu, Minunile săvârșite de Iisus Hristos (University Press, Târgu-Mureș, 2012) se impune, înainte de toate, prin erudiție. Cu un aparat bibliografic impresionant, cu o structură echilibrată și riguros articulată, cartea (la origine teză de doctorat) dovedește anvergură a cercetării, dar și argumentul întâietății, pentru că o lucrare care să abordeze minunile christice în acest mod nu există în literatura biblică românească. În Introducere, autorul subliniază faptul că o astfel de cercetare „era necesară, pornind de la nevoia omului de a accepta minunea, de a o înțelege și decodifica, pentru a o putea accesa ca lucrare care se manifestă permanent. Cunoașterea minunilor se impune a fi însușită profund de teologi, de preoți și, prin ei, de credincioși, pentru ca fiecare să-și poată stabili o relație cât mai motivată cognitiv, afectiv și lucrativ cu Dumnezeu și cu semenii". Îmbinând exegeza și dimensiunea teologică a textelor, prin alternarea informațiilor cu ilustrări și argumente adecvate, menite a îmbogăți orizontul de așteptare al cititorilor, Silviu Negruțiu nuanțează constant, pe parcursul înaintării demonstrației, atât propriile aserțiuni, cât și observațiile altor cercetători din perimetrul exegezei biblice. Cele cinci capitole ale cărții (Relația dintre minune și semn, Interferențe sinoptice și ioaneice în relatarea și evidențierea minunilor, Taxonomii posibile ale minunilor, Caracteristicile narative ale prezentării minunilor în Evanghelii și Analiza minunilor. O perspectivă sacramentală reflectată în „Tainele" Bisericii) reprezintă, prin claritatea argumentării, dar și prin originalitatea unor perspective abordate și valorificate, o construcție teoretică și analitică de cert interes, deschisă unor planuri de gândire interdisciplinare. Una dintre concluziile cărții este aceea că, de fapt, în lucrarea Sfintelor Taine și în lucrarea minunilor, finalitatea este reprezentată de relația de adecvare între starea ființei umane și starea dumnezeiască. Prin abordarea constant argumentativă a temei, prin ampla cunoaștere și valorificare a celor mai autorizate resurse ale bibliografiei de referință, prin analizele competente, plastic și coerent puse în pagină, cartea preotului dr. Silviu Negruțiu este, așa cum remarcă pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană, în Cuvânt înainte, „una de referință pentru spațiul biblic românesc nou-testamentar". E o carte în care se întâlnesc, în fericită simbioză, erudiția și evlavia, calități absolut necesare pentru explorarea unei teme atât de provocatoare.
