În gând cu dusul, trecutul an 2015, dar cu noul, abia venitul 2016, în care am intrat, folosind titlul poeziei „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie", vom răspunde tot cu versurile Înaltului Domn al Limbii și al Poeziei Românești - Mihai Eminescu: „Fiii tăi trăiască numai în frăție, / Ca a nopții stele, / Ca a zilei zori (…) / Arme cu tărie, suflet românesc, / Vis de vitejie, fală și mândrie, / Dulce Românie, asta ți-o doresc."
Asta o dorea României tânărul Eminescu, la cei 17 ani. Asta o dorim și noi, azi, la început de nou an 2016: „Că rămâne stânca, deși moare valul"!
Aici, la Porțile Răsăritului, unde Dumnezeu ne-a așezat și ne-a lăsat pentru vecie, peste noi au trecut, de atâtea ori, valul barbar și ura unora. Dar, ca stânca, am rămas aici, ca neam și țară. Cu pământul nostru, cu limba noastră, cu credința strămoșească, cu datinile și orânduielile noastre. Lăcomia, ura, dorința de stăpânire, orgoliul dușmanului nu ne-au putut îngenunchea în a noastră „iubire de moșie", zid și rezistență!
Aici, la Porțile Răsăritului, unde azi, din păcate, scara valorilor este cam răsturnată, ne-a fost „Cel sfânt tărie / Și-n veci o să ne fie!". Iar la 1848-1849, în Primul Război Mondial, pe timpul Diktatului de la Viena, în vremea celui de Al Doilea Război Mondial, sub cizma roșie, bolșevică, a Kremlinului de după 23 august 1944, aici, pe pământul de vitejie și morminte, am rezistat, neclintiți. Și am rămas locului. Căci „noi locului ne ținem"! Cu valorile noastre, cu mintea noastră, cu tradițiile strămoșești!
Uniți împotriva urii vrăjmașului, a dezbinării și a dihoniei, am rămas ca neam, ca o insulă într-un ocean slav, uneori având prieten doar Marea Neagră. Am rămas, ca neam, pe această baricadă a trudei și a adevărului! Aici, „unde-s 'nalți stejari" și bravi români înaintemergători, unde „harta limbii române n-a devenit, din fericire, mai mică decât cea a României", cu gândul la acea Românie Mare, făurită la 1 Decembrie 1918, în care să revină pământurile românești furate, luate cu anasâna, prin Pactul Ribbentrop-Molotov, cu anexele lui secrete, în urma cărora Basarabia și nordul Bucovinei au fost anexate de lacoma URSS.
Toți, cei care iubim această țară, uniți să fim membri ai unui singur partid - cel „al poporului român"!
Cu dragoste și recunoștință să fim un singur pământ, deci o sigură Țară, o sigură limbă, un singur imn, un singur drapel, o singură voință!
Sub veghea Părintelui Îndurărilor să rămânem credincioși neamului și limbii noastre, credinței și legii strămoșești.
„Dulce Românie, asta ți-o doresc"!
