Ca de obicei, la sfârșitul fiecărui an le urez, prin telefon, unor prieteni mai apropiați, cele cuvenite. Îmi place să le aud vocea, să mai discutăm de una de alta. Așa s-a întâmplat și la finalul anului trecut. În data de 30 decembrie, spre seară, l-am contactat pe prietenul meu de la TVR, șeful Redacției Sport, Emil Hosu-Longin. De-a lungul anilor, am fost împreună la unele competiții sportive, iar uneori am împărțit aceeași cameră de hotel. După ce i-am urat La mulți ani!, l-am întrebat de ce n-a transmis TVR Campionatul Mondial de handbal feminin, deși eu știam dinainte răspunsul. Dacă cunoști din interior lumea sportului, și nu din auzite, știi că există caiete de sarcini pentru drepturile de transmisiune în direct, că există licitații pentru acestea, organizate de firma acreditată de Federația Internațională de Handbal. Așteptam doar o confirmare din partea lui.
- Emile, ce s-a întâmplat cu Mondialul de handbal feminin?
- Ce să se întâmple! Știi și tu, există licitații și cine oferă mai mulți bani obține dreptul de transmisiune în direct.
- Știam răspunsul dinainte, dar doream să am confirmarea dintr-o sursă autorizată.
- Unii spun că voi ați vândut drepturile de transmisie postului Dolce Sport?!
- Aurele, nici vorbă de așa ceva! O iau ca pe o glumă bună. Hai, te las și… La mulți ani! Peste câteva minute intru în direct la Eurosport.
- Cele bune. Ne mai auzim.
Limpede, nu? Acum, la 26 de ani de la „Bulibășeala" din decembrie, îmi vine să râd, și chiar mă amuz, când mă gândesc cum se autodefinea TVR în 1989: Televiziunea Română Liberă!
Ce naivi puteam fi atunci. Atât Televiziunea Publică, cât și Radioul Public n-au fost libere niciodată, și nici nu o să fie vreodată.
Întotdeauna o să fie politicieni care le vor controla, dar și pupincuriști destui... TVR are destule păcate, nu și acesta, inventat de unii, de a fi vândut drepturile de transmisiune ale C.M. de hanbal feminin postului Dolce Sport. Am scris toate acestea pentru o corectă informare a iubitorilor sportului.
