Premiera Billion Star Hotel, care a avut loc recent la teatru, a fost unul dintre cele mai bune filme româneşti vizionate recent, la care am râs mult, ca şi la „Acasă la tata". Este filmat în exclusivitate în judeţul Mureş, cu majoritatea actorilor din Teatrul Naţional Târgu-Mureş, asta însemnând şi alte locuri pitoreşti din judeţ, cum este Sovata, care apare într-un moment foarte romantic. Toţi actorii sunt buni, mai ales Dan Rădulescu şi Rudy Moca. Voi reveni altădată asupra filmului. Georgiana Ghergu este foarte frumoasă în film, mai mult telegenică, aşa cum nu se vede pe scenă, dar este la fel de bună în „Trei surori", recenta premieră de la teatru, alături de Roxana Marian, în rolul „Maşa", care se apropie cel mai tare de tipologia rusească, poate şi datorită coafurii ei la fel de excepţională ca şi costumele Cristinei Milea, care m-au dus cu gândul la clipurile Annei Lesko… cea care o să cânte în Târgu-Mureş chiar zilele acestea într-un eveniment privat. Elena Purea este şi ea bine aleasă în rolul celei mai bătrâne dintre surori, asemănătoare Irinei, cea mai tânără dintre surori, la conformaţie. A jucat sensibil, chiar cu lacrimi în ochi, credibilă în dramă, fiindcă în rest, sincer, mie mi s-a părut mai mult o tragicomedie care nu seamănă cu Cehov… paradoxal, deloc. Am râs foarte mult, au fost momente comice realizate excelent de Costin Gavază, Luchian Pantea, cei doi soţi înşelaţi de Maşa şi Nataşa, rol în care până acum Raisa Ane este cea mai bună din toate spectacolele în care a jucat. Momentul în care a apărut în ipostaza de dresoare, în gen Marlene Dietrich, cu câinele (probabil personal) pe scena din sala mică, a imitat într-o ipostază grotescă o anumită persoană care a tăiat copacii de la vila în care a stat la mare, făcând-o foarte caraghioasă. Foarte original spectacolul, care este într-adevăr rusesc la costume, foarte originală şi scenografia aceleiaşi Cristina Milea, cu covoare în loc de pereţi, actorii trupei române foarte buni toţi, ca şi cel de la secţia maghiară, Bokor Barna, acesta fiind o surpriză în rolul Verşinin, foarte frumos, înalt, blond cu ochi albaştri, probabil şi Marcel Iureş s-ar simţi eclipsat în acelaşi rol, cu mulţi ani în urmă, la Bulandra. Dacă acolo totul s-a învârtit în jurul cuplului adulter cu Oana Pellea, aceeaşi pe scenă ca şi în realitate, aici Roxana Marian şi Bokor Barna s-au potrivit fizic perfect, dar au lipsit scenele care să dea de înţeles că au fost într-adevăr amanţi aşa cum precizează clar textul lui Cehov. Au părut mai degrabă adolescenţi îndrăgostiţi, iar scena despărţirii şi plecării lui, la nevasta nebună şi sinucigaşă cu cele două fetiţe, a fost mai mult comică decât tragică, foarte ironizată de actriţa care cunoaşte foarte bine din viaţa personală acest gen de relaţie. La fel, Luchian Pantea, care în rolul Prozorov plimbă căruciorul copilului ştiind că nevasta cvasipatologică, jucată de Raisa Ane, îl înşeală pe faţă şi acceptă ruşinea doar pentru copil probabil. Aici nu reiese drama celor trei surori că nu pleacă la Moscova, ca de obicei, nici deprimarea lor, dimpotrivă, totul este viu, antrenant, dansant, nimeni nu se aşteaptă la acel câine uriaş negru care apare pe scenă şi face pe mortul când îi porunceşte stăpâna dictatoare. Un rol bun face şi Eduard Marinescu în rolul medicului care se îmbată urât, muzica este excelentă şi regia tânărului Harsanyi Zsolt conţine multă imagine şi dinamism. Nu este deloc un spectacol plictisitor, chiar dacă durează trei ore. Un alt eveniment recent, reuşit, care aparţine tot de cultura oraşului, a fost expoziţia de arme din cetate de la Muzeul Bruckhental din Sibiu, asupra căreia voi reveni tot cu altă ocazie. Deocamdată aceste trei evenimente i-au delectat pe iubitorii de cultură din oraş, iar săptămâna aceasta urmează multe altele pe care le vom comenta!
