Zilele trecute, o distinsă colegă mi-a spus o poveste despre bani și fericire, un subiect la modă în societatea capitalistă din zilele noastre. Se spune că o familie avea un singur băiat, flăcău tomnatic, care tot amâna însurătoarea. Părinții îl îndemnau să se însoare, să nu mai fie singur. „Vezi că ajungi la bătrânețe, cazi la pat și nu are cine să-ți ofere un pahar cu apă!", îl atenționa mamă-sa, grijulie ca toate mamele. În sfârșit, după atâtea insistențe, flăcăul s-a însurat, și-a luat de nevastă o femeie tânără, frumoasă, pusă pe trai domnesc. Părinții au trecut la cele veșnice și i-au lăsat singurului copil o avere considerabilă, avere pe care acesta a înzecit-o. Între timp, tânăra nevastă i-a născut trei copii. Femeia și-a crescut copiii în cultul risipei și i-au tocat averea omului, astfel că la bătrânețe, rămas singur pe patul de suferință, bătrân, sărac și părăsit, ofta și șoptea „Acum nici măcar nu mi-e sete…!". Mai este un cântec popular care spune „Strânge omul ca furnica și când moare nu ia nimic!", iar în Sfânta Scriptură suntem îndemnați să nu adunăm comori pe pământ unde rugina și moliile le strică, iar furii le fură, ci sus în cer să fie comoara noastră. Toate aceste ziceri sunt frumoase și adevărate, dar ce te faci când la bătrânețe nu ai un ban să-ți achiți facturile, să-ți cumperi haine și mâncare, să plătești taxe pentru școlile copiilor, bani de înmormântare etc. etc. De aceea omul este dator să economisească, să pună deoparte din câștigul său lunar sau anual. Cum economisim? O întrebare la al cărei răspuns se încearcă să fie pregătiți elevii din ciclul gimnazial prin introducerea unei noi discipline școlare. Adevărul este că 80 la sută dintre români nu dețin cunoștințe elementare despre bănci, despre împrumuturi, modalități de economisire, investiții în afaceri. De pildă, te duci la o bancă să-ți depui niște bani, ți se întocmește un contract stufos, cu clauze de neînțeles, să-l semnezi, fără să ai timp să-l aprofundezi, să descoperi că la o posibilă depunere în contul curent ești taxat, chiar dacă banca îți folosește banii, mai achiți și un comision de ridicare, și te trezești, la un moment dat că în loc să primești o dobândă pentru banii depuși la bancă, ți se reține un comision destul de substanțial. Dacă întrebi de ce se procedează așa, un funcționar plictisit încearcă să te aburească cu fel de fel de explicații din care nu înțelegi nimic. Pe vremuri exista în fiecare comună o agenție CEC, unde persoanele în vârstă își păstrau economiile. Astăzi rar mai găsești o asemenea agenție. În schimb, în orașe au apărut o sumedenie de filiale ale băncilor internaționale. Numai în cartierul Tudor, din Târgu-Mureș, cu 40.000 de locuitori, există șapte agenții bancare, și nu găsești decât trei întreprinderi profilate pe producție. Există cetățeni în vârstă care și-au depus economiile la bănci sau primesc pensia pe un card bancar. Majoritatea dintre ei au semnat contracte fără să cunoască toate clauzele și se trezesc la un moment dat că nu mai are cine le oferi un pahar cu apă. Dacă tinerii din zilele noastre, familiarizați cu calculatorul încă din fașă, vor fi educați de mici în domeniul afacerilor, în mod sigur nu vor deveni victime ale băncilor străine și vor avea asigurată o bătrânețe fericită.
