Deşi au trecut peste noi circa 300 de ani de corupţie neîntreruptă, încă mai ştim ce e bine şi ce dă rău să răspundem într-un sondaj de opinie: ce-i place şi ce nu-i place urechii să audă.
Întrebarea de început de an 2016 a sondajului suna cam aşa: „Gheorghe/ Vasile, dacă mâine te-ar pune ăştia mare şmecher pe undeva, tu ai încerca să te îmbogăţeşti prin intermediul corupţiei"? Ce a ieşit din sondaj? Că 8,5 inşi din 10 n-ar face una ca asta, deşi şase simt că, în România, dacă n-o dai pe corupţie, ţi-ai bătut joc de norocu-n viaţă!
Interpretarea rezultatelor are o parte grea şi una uşoară. Adică, din 8,5 respondenţi gata de sacrificiu, cel mai uşor e să-l înţelegi pe 0,5. În orice eşantion reprezentativ există victime de accident, molimă, traumatism în care omul şi-a pierdut jumătatea venală din el, rămânând cinstit pe viaţă. Partea grea e cu cei opt rămaşi întregi, dar n-are rost să speculăm. Oricum, e limpede: majoritatea avem un fond bun; pe noi, funcţia ne termină. Priviţi doar spre clasa politică şi veţi găsi argumentul perfect, stimaţi cititori!
