Frica politicienilor români de impopularitatea şomajului este ca o piesă în trei acte. În primul s-au deghizat şomerii în pensionari, până s-a ajuns ca o treime din populaţie să beneficieze de acest statut. Doar un pensionar din trei are vechime completă în muncă şi vârsta corespunzătoare.
Actul doi a constat într-o migraţie inversă, de la oraş la sat. De la 28% - 29% înainte de 1990, populaţia ocupată în mediul rural a ajuns la 41% în 1990-2000 (spun statisticile INS), dar contribuie la PIB mai puţin decât la începutul tranziţiei.
În actul trei al mişcării scenice, ponderea ocupării în rural s-a redus sub o treime, însă numai pentru că a apărut în rolul principal migraţia externă.
Bilanţul dă cel mai mic număr de şomeri la mia de locuitori din UE.
Bilanţul social? Favorabil, dar cel economic, dezastruos. De ce? Din 8,2 milioane de salariaţi în 1990 mai avem doar 4,2 milioane, numărul pensionarilor s-a dublat, de la 2,5 milioane acum 26 de ani! Fără comentarii...
