1. „Dragostea creștină este lucrul cel mai cuprinzător și mai înalt dintre toate bunurile pomenite de Sfânta Scriptură. Dacă DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE și noi credincioșii trebuie să avem dragoste unii față de ceilalți. Dacă ne lipsește dragostea față de semenii noștri nu putem să spunem că iubim pe Dumnezeu. Căci Apostolul Ioan spune: „Dacă spune cineva că iubește pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este". Sau: „Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne întru noi și dragostea desăvârșită este întru noi" ( I Ioan 4, 20).
Sfântul TEODOR al EDESEI
„FILOCALIA" vol. IV, pag. 228
2. „Dragostea creștină este numită pe bună dreptate și cetatea mamă a virtuților (faptelor bune), capul legii și al Proorocilor. Pentru aceasta trebuie să depunem toate eforturile până ce vom dobândi cuvioasa iubire prin care ne scuturăm de păcatele care ne ispitesc. În felul acesta putem să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, să-L simțim în sufletele noastre mai aproape, ca un adevărat Prieten. Trebuie să iubim nu numai cu limba și cuvântul, ci cu fapta și adevărul" (I Ioan 3, 18-19). Trebuie să iubim și pe străini cu multă sârguință și râvnă, ca să primim în sufletele noastre nu numai pe îngeri, ci și pe Dumnezeu. Căci zice Domnul: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești prea mici, Mie Mi-ați făcut" (Matei 25, 40).
Ibidem, pag. 229
3. „Dragostea creștină presupune a fi curat cu inima. curat cu inima este acela a cărui inimă nu osândește pe nimeni împlinind poruncile lui Dumnezeu. Acesta este vrednic să audă cuvintele scripturistice: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu ". (Matei 5, 8).
Ibidem
P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Privegheați și vă rugați, că nu știți nici ziua nici ceasul..." și „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
