Nici „Ionel", și nici Traian, nu au dat „pe noi"… doi bani! Când incompetența „naște" doar suferință!

Un comentator punea, odată - l-am mai citat - o întrebare năucitoare: „Cum de a reușit Traian Băsescu să facă tot ce are chef în această țară și cu această țară?", adăugând: „E năucitor. Mă uit la personajul ăsta cu chelie, oblic și asimetric în făptură și faptă, și nu reușesc să-mi explic cum de a reușit să bulverseze viața normală a unei țări, s-o ducă în granița anarhiei, s-o vândă și s-o amaneteze ca pe o boarfă?"

Dincolo însă de caracterizarea, deloc măgulitoare, făcută fostului șef al statului, un lucru nu poate trece neobservat.

Conform sondajelor, circa 80% din populație consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită. Acest lucru îl recunosc nu doar cetățenii de rând - care simt pe pielea lor că țara a mers și merge prost -, ci și partidele politice. Cu excepția, poate, a celor de la Putere! Boală veche. Deoarece cei care ne conduc (ne-au condus în întreaga perioadă postdecembristă) au avut cu toții un numitor comun: incompetența, lipsa de idei, dar și de dorință de a face ceva bun pentru țară! S-a lucrat, se lucrează, încă, anapoda, la întâmplare, cu toții, de la șeful statului la ultimul funcționar guvernamental identificând stabilitatea politică cu stabilitatea lor în fotolii. Cât timp această „stabilitate" relativă nu le era (este) amenințată, totul era bine și frumos. Ei, iată, că nu mai e! O dovadă, printre altele, nemulțumirile generale ale populației!

Acum, la drept vorbind, o fi având, el, fostul șef al statului, timp de 10 ani, o vină esențială pentru mersul prost (catastrofal) al țării (cel puțin, în ultimii ani), dar, în realitate, niciunul dintre partidele importante (PDL, PNL - nici înainte, nici după fuziune -, PSD, de UDMR nici nu mai vorbim!) nu a fost capabil să ofere populației, societății românești o viziune clară și realistă cu privire la viitorul țării.

Drept care, în mod logic, ne întrebăm și noi: Ce face, pe acest fond Opoziția? Cu excepția perioadei Guvernării Ponta (pe atunci la Putere) - când s-a mai făcut câte ceva pentru populație (orice ar spune… cârcotașii -, și de care PSD-ul de acum a cam uitat!), păi, ce face? Tace! Ba, mai și face. Pentru ea și susținătorii săi. În rest, tot o apă și-un pământ… Ce-i drept, la un moment dat, sindicatele (încă, destul de timid"), o parte a intelectualității și, în primul rând, populația, au avut inițiativa unor mișcări spontane, ale căror șanse de succes - în afara unei viziuni clare asupra viitorului - sunt mult diminuate.

Populația trebuie să conștientizeze (și prin votul de la „parlamentare") că actuala situație nu este o năpastă care s-a abătut asupra țării din cauze externe (cum, greșit, ne-a spus-o, ani la rând, Traian Băsescu, și nu numai el), ci este rezultatul direct al politicilor duse de partidele politice, care au condus, nemeritat, România timp de 26 de ani!

Treziți-vă, domnilor din Opoziție, cei de la Putere, mai ales (oricare ați fi în viitor!), fiindcă ne ducem dracului toți, ca popor, ca țară cu granițe, limbă și cultură! Căci este inadmisibil ca acum, în anul de grație 2016, într-o țară ca România (cu care natura a fost atât de darnică), să se ajungă ca, dintr-o lună (acum, situația s-a mai schimbat!), bugetul să nu aibă bani suficienți pentru a-și acoperi toate cheltuielile, să se împrumute, ca de la 800.000 de bugetari în anii '90 - iar statul funcționa -, acum să avem vreo 1,4 milioane de angajați la stat, iar statul să funcționeze prost. Se spune că prostia se plătește! Numai că, din păcate, acum, nota de plată o suportă doar populația!

Așa s-a ajuns ca salariul minim (în jurul căruia s-a făcut, la un moment dat, atâta,… tărăboi!) să fie ridicol de mic, chiar în raport cu precedentele state intrate în UE. Ca să nu mai vorbim de pensii, de infrastructură, de orașele noastre, unde, prin unele zone ale țării, oamenii cresc găini în balcon, porci în… baie etc. etc.

De ce? Răspunsul este același: incompetența. De atâția ani asistăm neputincioși cum, odată la patru ani, se schimbă, la putere, unii cu alții. Imediat după '90, românii au văzut în primul președinte (după asasinarea lui Ceaușescu) „salvatorul țării". Dar a fost salvatorul sistemului care l-a creat și pe care la slujit, nu al nostru. Așa după cum, ulterior, schimbarea Emanatului cu Geologului a fost una dintre marile noastre speranțe înșelate. După care - vorba cuiva - a venit din nou Emanatul și Îngâmfatul, care au distrus țara cu dăruire și abnegație. Dar abia am scăpat de Dracu, că ne-am trezit, la ușa Palatului Cotroceni, cu tat'su. Omul „providențial", care - ca toți mincinoșii și lozincarzii - ne-a promis „Să trăim bine"! Și s-a ținut de cuvânt: le-a tăiat bugetarilor salariile și a impozitat pensiile! Că… trăiau prea bine!

Acum, la Cotroceni este - în fond, noi, românii l-am ales! - un nou „salvator al țării" - Klaus Iohannis, numai că nici el, până acum, nu ne-a arătat decât că este un personaj căruia îi plac nu doar casele (are vreo 6, se spune!), ci și lozincile și excursiile (pardon!) vizitele în străinătate.

Dar, despre Klaus Iohannis, vom avea, la timpul cuvenit, ocazia de a mai vorbi. Să sperăm, de bine. Așa, după cum sperăm ca și viața noastră, a românilor, să se îmbunătățească! După atâta… suferință!

Lasă un comentariu