În noaptea dintre ani, în Biserică, la slujba Te Deum, se citește de către preot o prea frumoasă rugăciune. O scriu și aici pentru a fi de folos oricui: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor și a toată milostivirea, a Cărui milă este nemăsurată și iubire de oameni adânc neajunsă, la a Ta slavă căzând, cu frică și cu cutremur, ca niște robi netrebnici, cu umilință aducem acum mulțumire bunătății Tale, pentru binefacerile ce au fost asupra robilor Tăi (sau) robului (N); și ca pe Domnul, Stăpânul și Binefăcătorul, Te slăvim, Îți cântăm și Te lăudăm. Și iarăși căzând înaintea Ta, mulțumim, rugând cu umilință nemăsurata și nespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit a primi acum rugăciunile robilor Tăi și cu milostivire i-ai învrednicit a li se împlini cererile, așa și de acum înainte învrednicește-i a spori întru dreapta credință, în dragostea cea către Tine și cea către aproapele și întru toate faptele cele bune și a dobândi ale Tale binefaceri, împreună cu toți credincioșii Tăi. Mântuiește-i de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace și liniște. Și ne învrednicește pe toți, totdeauna a grăi și a cânta Ție și Celui fără de început, al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de-viață-făcătorului Tău Duh, Dumnezeului celui slăvit întru o ființă. Slavă Ție, Dumnezeului nostru, Dătătorului nostru de bine, în vecii vecilor. Amin".
