În sfârşit, şi ţările conservatoare, din UE, şi-au deschis într-o măsură graniţele şi pentru români şi bulgari, care pot pleca să muncească legal în toate statele Uniunii. Deci, şi în acest început de an (chiar dacă România nu a primit viza Schenghen) românii au cale liberă (legală) să muncească în toate cele 27 de ţări ale Uniunii Europene şi în Regatul Unit. Da, şi în Marea Britanie, care este cea mai inflexibilă dintre cele nouă ţări cu restricţii severe pentru români şi bulgari privind acordarea dreptului să muncească legal. Presa Britanică titra în acest început de an că românii vor invada Anglia (alături de bulgari) cu consecinţe deosebite asupra creşterii infracţionalităţi şi problemelor grave ce vor conturba liniştea şi civilizaţia britanicilor.
Adevărul este cu totul altul, şi anume: nu românii creează probleme de criminalitate şi de instabilitate în Marea Britanie, ci vechi lor emigranţi, veniţi cu mulţi ani în urmă, din alte ţări dinafara Europei, care, ca şi români, muncesc pe salarii de câteva ori mai mici, faţă de cele primite de britanici, pentru activităţi refuzate de localnici, socotite înjositoare pentru aceştia. Realitatea este că străinii contribuie cu multe procente la creşterea produsului intern brut al Regatului Unit, şi a bunăstării britanicilor care câştigă de două-trei ori mai mult decât străini chiar dacă prestează aceeaşi muncă.
De pierdut are numai România, care ocupă locul opt în topul global al migraţiei forţei de muncă cu peste 3,5 milioane de persoane ce lucrează legal (câţi muncesc ilegal în străinătate nu se ştie) din greu pentru alte state, sporindu-le venitul naţional şi implicit nivelul de trai al locuitorilor acestora. De ce? Pentru că 80% din emigranţii români, plecaţi să muncească prin lume, au vârste cuprinse între 18 şi 40 de ani - segmentul de vârstă cel mai activ şi eficient (productiv) şi mai dispus la schimbare, persoane a căror lipsă se simte din plin în blocarea schimbări în bine, din toate punctele de vedere (mai ales politic, democratic şi economic), a României.
Cei mai mulţi români plecaţi cu forme legale să muncească în alte state sunt: în Italia şi Spania, cu peste un milion în fiecare, circa 500 mii în Germania, 300 mii în Marea Britanie, 210 mii în Ungaria, peste 100 mii în Israel, vreo 80 de mii în Austria, sute de mii în SUA, în Canada, Australia, ţările arabe şi în alte state ale lumii. Adevărul e că România ocupă locul întâi în UE, din totalul populaţiei care a emigrat (12,7%) în alte ţări. Însă, cel mai îngrijorător fapt e că 18,4% din totalul emigranţilor din România sunt cu studii superioare, în timp ce media europeană este doar de 5% a celor cu studii universitare. Pentru ca să ne dăm seama de proporţia şi îngrijorarea fenomenului (rezultă că guvernanţilor nu le pasă sau se fac că nu cunosc realitatea), este suficient să precizăm că avem cei mai puţini absolvenţi de facultate din Europa. Este foarte trist să aflăm că dintre aceştia o cincime muncesc şi aduc venit pentru alte economii şi puţini sunt angajaţi la mari companii, majoritatea lucrează acolo unde refuză localnici, mai exact spus la munca de jos, cu braţele nu cu mintea, mulţi cu studii superioare.
De ce acceptă să lucreze în astfel de activităţi (de sclavi, exemplu în Italia-Sicilia unde femeile sunt exploatate ca pe timpul surghiunului), care nu au nimic comun cu studiile lor? Deoarece câştigă dublu sau triplu decât în ţară, chiar dacă şi-ar găsi loc de muncă corespunzător cu nivelul studiilor făcute.
„Pentru România, acest fenomen se traduce prin scăderea progresivă, dar masivă, a efectivelor de specialişti, în educaţie, inginerie şi sănătate. Mai mult, piaţa autohtonă a muncii începe deja să se confrunte cu goluri de personal în construcţii, turism, textile şi industria lemnului. Pe termen scurt, continuarea fenomenului are mai degrabă valenţe pozitive: pentru zecile de mii de familii rămase acasă (dar şi pentru economia ţării, mai ales pentru actualii guvernanţi), sumele trimise de cei plecaţi, sunt estimate anual, la patru miliarde de euro, sunt un veritabil panaceu (dar mai ales salvatoare pentru acoperirea cheltuielilor guvernului făcute în favoarea clientelei politice). Apoi, este evident că în stadiul de acum, piaţa muncii este incapabilă să absoarbă câteva milioane de oameni care s-ar întoarce sau s-ar răzgândi în privinţa plecării (se estimează că în primul trimestru din 2017 vor pleca să lucreze afară, peste 100 de mii de persoane, în special tineri absolvenţi de universităţi - medici, profesori, electronişti, ingineri). Pe termen lung, însă, nu trebuie să ne minţim: „consecinţele vor fi dezastruoase, şi nu, nu este un cuvânt dur", susţinea Mirona Hriţcu, în revista Capital.
Dacă avem în vedere că în 2017 numărul şomerilor se va menţine ridicat, că investiţiile se reduc cu 40%, taxele noi sau cele majorate s-au înmulţit, investitorii străini pleacă din cauza fiscalităţii şi a conflictelor politice, mai ales în privinţa destabilizării justiţiei-DNA. E greu să ne aşteptăm la mai bine! Ca urmare de ce şi la ce să se întoarcă românii acasă? De ce şi pentru ce să nu plece tot mai mulţi să lucreze afară? Răspunsul trebuie dat de Guvern, dacă îl mai are.
