Pe autorul volumului „O clipă", Sergiu Antoanel Man, l-am cunoscut într-un minunat pelerinaj la mănăstirile Cozia pe Valea Oltului, ctitoria lui Mircea cel Bătrân, mănăstirea Radu Vodă, Drăgănescu, unde a pictat Arsenie Boca 15 ani, chiar Patriarhia Română din București, datorită aceleiași minunate agenții de turism cu care am mai călătorit, ghid fiind tot doamna Carmen Ceușan. Între cei din grup, pe Sergiu l-am întâlnit și la Prislop! Cântă foarte frumos pricesne.
Născut în Târgu-Mureș, a urmat Liceul Economic din Târgu-Mureș, Colegiul Universitar „Petru Maior", același profil economic. De mic copil a manifestat o înclinație spre literatură, artă, iar acest prim volum de poezii a venit ca un sentiment, ca o emoție trăită în realitatea zilei de astăzi. Bunicii au fost cei care l-au îndemnat și i-au îndrumat primii pași spre întâlnirea cu credința strămoșească. Se consideră un om ca ceilalți, dar cu trăiri mai intense în zona spirituală, dorind să transmită un mesaj special și prin poezie. Pasiunile lui sunt cititul, comunicarea, aprecierea frumosului din artă, natura.
Din prefața cărții de la filologul Maria Magdalena Chira rețin că o sumedenie de elemente și încă un plus prețios, sentimentul dăruirii este dominanta acestui volum de poezii, sentimente trăite și redirecționate către cititori. Datoria, respectul și dăruirea de sine sunt la fel de predominante precum este sufletul uman, cel care ne călăuzește prin viață. Un patos liniștit, vocal se împletește firesc și natural cu inteligența, bunătatea și grija pentru poezie. Preocupat de simplitatea și credința oamenilor, Sergiu Antoanel Man și-a asumat dorința de a oferi cititorilor aroma proaspătă a sentimentului de trăire în simplitate și credință.
Titlul generic „O clipă" dovedește greutatea nebănuită a momentului prezent, oferind o clipă de răsfăț literar și continuând traiectoria chemării înspre bine. Rețin câteva versuri din poezia cu titlul „Iubirea nu moare": „Orice ar fi în lumea ta, vino să vezi dragostea ce stă ascunsă în fiecare om, piatră, floare și chiar pom. De dorești să ai iubire, apropie-te spre nemurire. Dă-i lumii dragostea, și-n veac să nu viețuiești pribeag. Dăruiește cu lumina ca să-ți fie gospodină, să lucreze interiorul toată dragostea cu fiorul". Din cea intitulată „Am fost cu tine": „Un înger mi-a venit în cale, chemat de Dumnezeu, din depărtare. Prin munții și codrii pustiit, de darul de viață aprins. Găsit în suflet, cu speranță, îmi luminează întreaga casă". „Steaua de la Prislop": „Un om mergea pe munte-n sus, ca să vadă ce-a apus, Dumnezeu ni l-a trimis, în credință fie prins. Rugăciune și iubire, fie vouă, nemurire".
În afara faptului că scrie, Sergiu are două locuri de muncă. Un tânăr pe care l-am întâlnit și la Casa „Avram Iancu". Merită reținut!
