Cum se construiesc imperiile și Noua Ordine Mondială!

În 23 iunie 1994, vorbind de la înalta tribună a Organizației Națiunilor Unite, magnatul american David Rockefeller senior declara: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, și națiunile vor accepta «Noua Ordine Mondială»".

Situându-se în rândul celor mai bogați 300 de oameni ai lumii, cu o avere estimată de Forbes, în 2015, la 3 miliarde dolari, David Rockefeller s-a născut la 12 iunie 1915, în reședința de la numărul 10 din West Fifty-fourth Street, pe atunci cea mai mare vilă din New York, devenită, ulterior, sediul Muzeului de Artă Modernă. A murit în somn, în locuința sa din Pocantico Hills, New York, în această primăvară, la 20 martie 2017. Avea 101 ani, 6 transplanturi de inimă și două de rinichi!

Personalitate controversată, adept al globalismului, după moartea celor 5 frați ai săi, David Rockefeller a fost administratorul averii familiei și șeful unei rețele de interese ale acesteia, de afaceri și acte filantropice, de la conservarea mediului la artă. În urmă cu doi ani, pentru a marca împlinirea centenarului, a donat 1.000 de acri de teren de lângă un parc național statului Maine.

S-a căsătorit, în 1940, cu Margaret „Peggy" McGrath (decedată în 1996), cu care a avut șase copii: David, Abby, Neva, Peggy, Richard și Eileen. Aceștia i-au moștenit averea și ideile.

Unele aspecte biografice privind educația sa și a fraților săi mi se par relevante vizavi de traiectoria prestabilită: copii fiind, primeau o alocație de… 25 de cenți (!), pe care trebuiau s-o economisească separat, pentru gesturi de caritate sau urgențe, dominantă fiind ideea că averea implică o mare responsabilitate. Interesant, nu? Nu au fost crescuți precum odraslele de bani gata de pe alte meridiane. Rezultatele s-au văzut.

David Rockefeller era mezinul familiei. Doi dintre frații săi au ajuns în vârful ierarhiei: Nelson Rockefeller a fost guvernator al statului New York, iar Winthrop Rockefeller, al statului Arkansas. David nu a avut astfel de pasiuni: el și-a exercitat puterea și influența fără a avea funcții publice, între proiectele sale aflându-se promovarea proiectului de construcție a World Trade Center. Spre deosebire de alți doi frați ai săi, John D. III și Laurance, care au evitat publicitatea și s-au ocupat de filantropie, David Rockefeller s-a ocupat de afaceri și le-a promovat în întreaga lume.

Pe parcursul îndelungatei sale vieți, s-a întâlnit cu peste 200 de lideri din peste 100 de țări, adesea fiind tratat cu protocolul datorat unui șef de stat. În 1998, a primit Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă distincție civilă din SUA, pentru activitățile sale filantropice și de altă natură.

Dar să revenim la tema enunțată! „Marele crash bursier din anul 1929 a înjumătățit averea familiei Rockefeller, însă chiar și în aceste condiții, în 1931, ei începeau construcția complexului Rockefeller Center, care a generat 75.000 de locuri de muncă, a însemnat o investiție de 250 de milioane de dolari, iar în anul finalizării era considerat cel mai mare centru comercial privat dezvoltat vreodată.

David și-a petrecut copilăria la proprietatea părinților săi de la Pocantico, iar în anul 1936 a absolvit magna cum laudae Universitatea Harvard. A studiat, apoi, timp de un an, la London School of Economics, unde l-a cunoscut pe John F. Kennedy, viitorul președinte al Statelor Unite ale Americii și a avut o idilă cu sora acestuia, Kathleen. În anul 1940, a obținut doctoratul pentru lucrarea „Resurse și pierderi neobișnuite în economie", la Universitatea din Chicago, care fusese înființată de familia sa în anul 1889. Devine secretar al primarului din New York, Fiorello La Guardia, cu un salariu simbolic, de un dolar pe an.

În 1937, tatăl său moare, la vârsta de 98 de ani, fiind considerat cel mai bogat om din istoria Statelor Unite ale Americii. Rămas singur moștenitor, John D. Rockefeller Jr. va deveni acționar majoritar la Chase Bank și, treptat, familia face trecerea de la afaceri cu petrol la investiții în domeniul imobiliar și bancar.

În anul 1946, după fuziunea dintre „Banco Rockefeller" și „Chase National Bank", devenită în timp „Chase Manhattan", ajunge cel mai de seamă bancher al familiei, alături de unchii săi, Abby și Winthrop Aldrich, frații mamei. Însă, David nu s-a aflat din start în top managementul băncii, ci urcând, pas cu pas, toate treptele ierarhice.

În anul 1952, împreună cu familia de bancheri Rothschild începe preparativele pentru înființarea unui grup pro-globalizare, care a avut prima întâlnire, secretă, în noaptea de 29 spre 30 mai 1954, la Hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, de la care și-a luat și numele. La acea întâlnire, au fost invitate 130 de personalități din lumea academică, din mediul de afaceri, dar și din politică, dând naștere celei mai puternice organizații implicate în conducerea lumii. Timp de câteva zeci de ani, informațiile despre organizație și despre întâlnirile anuale ale acesteia au fost însoțite de un secret total, creând astfel mai multe legende, tocmai lipsa informațiilor despre grup, dar și în interiorul grupului, aducând asupra acestuia acuzația principală de orchestrare ocultă a mondializării economiei.

Ian N. Richardson, Andrew P. Kakabadse și Nada K. Kakabadse sunt autorii cărții „Grupul Bilderberg. Elita din umbră și influența ei asupra politicii mondiale".

„Înființat în 1952 și numit astfel după hotelul din Olanda în care a avut loc prima sa întâlnire secretă, grupul Bilderberg este una dintre cele mai elitiste organizații globaliste, reunind personalități din lumea afacerilor, finanțelor și politicii Statelor Unite și Europei Occidentale.

Printre fondatori se numără David Rockefeller, Henry Kissinger și prințul Bernhard, tatăl fostei regine Beatrix a Olandei.

Din cauza caracterului secret al întâlnirilor și a evitării voluntare a publicității, grupul a suscitat un interes aproape mistic în rândul publicului larg, dând naștere mai multor teorii ale conspirației și fiind acuzat de comploturi la nivel mondial.

Cartea de față respinge astfel de speculații fanteziste și analizează în mod obiectiv motivațiile și interconexiunile celor mai puternici oameni din lume. Prin intermediul interviurilor exclusive cu membri ai grupului, autorii ne oferă o perspectivă unică asupra mecanismelor ascunse ale influenței în lume și a relațiilor subtile dintre politică și economie, la nivel global, și, mai mult, posibile răspunsuri la o întrebare ce ne frământă de câteva decenii: Cine conduce lumea și de ce o conduce astfel?"

Bune întrebări! N-am citit cartea, mărturisesc, nu am reușit să fac rost de ea, deocamdată. Stocul este epuizat. Poate că unii dintre dumneavoastră, stimați cititori, veți fi mai norocoși!

În anul 2002, Rockefeller și-a publicat memoriile, o premieră în istoria familiei, însă demersul nu a fost unul chiar facil, magnatul având nevoie de nu mai puțin de zece ani pentru a așterne pe hârtie incredibila poveste a vieții sale. Primul element care atrage atenția este informația că pe baza experienței sale în serviciile secrete, a căpătat abilitatea de a construi o rețea de surse de informare și de influență, iar paragraful care a captivat se referă la mai vechea legendă pe tema participării sale la un soi de conspirație mondială care a avut ca scop globalizarea: «Timp de mai bine de un secol, extremiști ideologici aparținând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller și a pretinde că aceasta are o exagerată influență asupra instituțiilor politice și economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspirație secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine și familia mea ca fiind „internaționaliști" care conspiră la crearea unei structuri politice și economice unice globale, o nouă lume, dacă vreți. Da, așa este, pledăm pentru globalizare».

În 2003, David a fost „membru onorific" al juriului care a selectat proiectele de la concursul pentru memorialul ce urma să fie amplasat în World Trade Center. În anul 2004, după moartea celor trei frați ai săi (John D - în 1978, Nelson - în 1979 și Laurance în 2004), David a devenit moștenitorul unei părți importante a imperiului Rockefeller. Astfel, el a patronat „Habitation 5600", cu biroul din Edificiul GE în Rockefeller Center, sau „Milbank, Tweed, Hadley & McCloy", cu sediul în clădirea centrală a JP Morgan Chase. În anul 2005, a donat nu mai puțin de 100 milioane de dolari Muzeului de Artă Modernă și 50 de milioane Universității Rockefeller, două din cele mai importante instituții ale familiei.

În anul 2011, CIA a desecretizat documente privind presupuse infectări cu sifilis și gonoree a sute de persoane pentru a testa un medicament, între anii 1945 și 1956, fără știința și aprobarea oamenilor, iar substanța vindecătoare nu a fost eficientă. Unii „voluntari" au transmis maladia generațiilor următoare și mulți au murit, iar acuzațiile se îndreptau către Rockefeller Foundation și spitalul Johns Hopkins din Baltimore, care au negat vehement implicarea, pentru ca apoi să scape de acuzațiile de participare la crime împotriva umanității.

În primăvara anului 2015, David Rockefeller a suferit al șaselea transplant de inimă la vârsta de 99 de ani, la aproape 40 de ani de la primul, realizat după un dramatic accident de mașină în urma căruia a suferit un stop cardiac, însă el a fost operat la 24 de ore după acel infarct și a reînceput să facă jogging la o săptămână după operație. El mai suferise și două transplanturi de rinichi, în anii 1988 și 2004. După ultimul transplant de cord, magnatul afirma că „De fiecare dată când primesc o inimă nouă, e ca și cum un nou suflu de viață se răspândește în corpul meu. Mă simt energizat și viu".

„Impresionanta colecție de artă a lui David, rămasă acum moștenitorilor săi, cuprinde pictori de la impresioniști până la postmoderniști, iar averea sa considerabilă este estimată la circa 3,2 miliarde dolari, însă membrii familiei Rockefeller n-au agreat niciodată topurile în care era măsurată bogăția lor. De altfel, se estimează că aproape jumătate din averea imperiului Rockefeller a fost direcționată către proiecte filantropice: Universitatea din Chicago, Institutul Rockefeller pentru cercetări medicale, ori Fundația Rockefeller - înființată în anul 1913 și destinată promovării progresului științific în toate țările lumii."

Întrebat care este secretul longevității sale, Rockefeller a spus: „Să trăiești o viață simplă, să te joci cu copiii, să te bucuri de lucrurile pe care le ai și să petreci timp alături de prieteni".

Ce simplu ar fi! Dar merită încercat! Never say never!

(Sursa: news.ro, www.rador.ro, wikipedia)

 

Lasă un comentariu